AMANÉT amanete s. n. (in trecut; uneori construit cu verbele «a pune» «a da») Obiect de pretz predat cuiva drept garantzie a restituirii unei datorii (in bani); garantzie gaj zalog. V. ipoteca. [Surorile] intre ele se dushmaneau pentru cashi faceau concurentza cind era vorba de amanete. Imprumutau bani cu dobinda pe amanet. PAS Z. I 156. Apoi lua bani pe amanet shi... pleaca... la Hushi. BASSARABESCU V. 22. Bun la suflet shi prost la minte am alergat degrabacasa am pus amanet tot ceaveam droshca hamuri cai shiam adus suta cea de galbini... k so ajut la nevoie. ALECSANDRI T. 556. ♦ (Invechit) Ostatic. K sa traiasca fratzeshte fusese silitzi sashi dea copiii amanet unul altuia. GHICA S. 263. Pl. shi: amaneturi (GHICA S. 499).