optziuni
  • info

12 definitzii pentru orna

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ORNÁ ornez vb. I. Tranz. A pune in valoare a infrumusetza un lucru adaugandui o podoaba; a impodobi a decora. Din fr. orner lat. ornare.

ORNÁ ornez vb. I. Tranz. A pune in valoare a infrumusetza un lucru adaugandui o podoaba; a impodobi a decora. Din fr. orner lat. ornare.

orna vt [At: BOLLIAC O. 291 / Pzi: ~nez / E: fr orner lat ornare] A decora.

ORNÁ ornez vb. I. Tranz. (Frantzuzism) A impodobi a decora. V. infrumusetza. Bratzul sting ornat cu bratzari la umar shi la mina tzinea un arc. ODOBESCU S. III 57. Galeria de portreturi ce orneaza salonul. ALECSANDRI T. 1422. Scara intreaga a acestui palat a fost de marmura shi ornata de o singura vitza sculptata de jos pina sus. BOLLIAC O. 291.

ORNÁ vb. I. tr. A impodobi; a decora. [< lat. ornare cf. fr. orner it. ornare].

ORNÁ vb. tr. a impodobi; a decora. (< fr. orner lat. ornare)

A ORNÁ ~éz tranz. (lucruri obiecte) A face sa devina (mai) frumos adaugand elemente decorative; a impodobi; a infrumusetza. /<fr. orner lat. ornare

ornà v. a infrumusetza cu gateli a impodobi.

*ornéz v. tr. (lat. ornare a orna). Impodobesc infrumusetzez decorez: a orna un parc cu státue. Fig. Ilustrez fac glorios orĭ amabil: virtutzile orneaza sufletu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

orná (a ~) vb. ind. prez. 3 orneáza

orná vb. ind. prez. 1 sg. ornéz 3 sg. shi pl. orneáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ORNÁ vb. 1. v. impodobi. 2. a impodobi a infrumusetza (rar) a agrementa (reg.) a infrumosha. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.

ORNA vb. 1. a decora a gati a impodobi a infrumusetza a ornamenta a pavoaza. (A ~ fatzada unei cladiri.) 2. a impodobi a infrumusetza (rar) a agrementa (reg.) a infrumosha. (A ~ un parc.) 3. a garnisi a impodobi a ornamenta. (A ~ o rochie cu...)

Intrare: orna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orna
  • ornare
  • ornat
  • ornatu‑
  • ornand
  • ornandu‑
 singular plural
  • orneaza
  • ornatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • ornez
 (sa)
  • ornez
  • ornam
  • ornai
  • ornasem
a II-a (tu)
  • ornezi
 (sa)
  • ornezi
  • ornai
  • ornashi
  • ornaseshi
a III-a (el, ea)
  • orneaza
 (sa)
  • orneze
  • orna
  • orna
  • ornase
plural I (noi)
  • ornam
 (sa)
  • ornam
  • ornam
  • ornaram
  • ornaseram
  • ornasem
a II-a (voi)
  • ornatzi
 (sa)
  • ornatzi
  • ornatzi
  • ornaratzi
  • ornaseratzi
  • ornasetzi
a III-a (ei, ele)
  • orneaza
 (sa)
  • orneze
  • ornau
  • ornara
  • ornasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

orna, ornezverb

  • 1. A pune in valoare a infrumusetza un lucru adaugandui o podoaba. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decora impodobi infrumusetza
    • format_quote Bratzul sting ornat cu bratzari la umar shi la mina tzinea un arc. ODOBESCU S. III 57. DLRLC
    • format_quote Galeria de portreturi ce orneaza salonul. ALECSANDRI T. 1422. DLRLC
    • format_quote Scara intreaga a acestui palat a fost de marmura shi ornata de o singura vitza sculptata de jos pina sus. BOLLIAC O. 291. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.