opțiuni
  • info

12 definiții pentru orna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.

orna vt [At: BOLLIAC, O. 291 / Pzi: ~nez / E: fr orner, lat ornare] A decora.

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A împodobi, a decora. V. înfrumuseța. Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291.

ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].

ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)

A ORNÁ ~éz tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<fr. orner, lat. ornare

ornà v. a înfrumuseța cu găteli, a împodobi.

*ornéz v. tr. (lat. ornare, a orna). Împodobesc, înfrumusețez, decorez: a orna un parc cu státue. Fig. Ilustrez, fac glorios orĭ amabil: virtuțile ornează sufletu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orná (a ~) vb., ind. prez. 3 orneáză

orná vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. și pl. orneáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORNÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.

ORNA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a înfrumuseța, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ fațada unei clădiri.) 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a garnisi, a împodobi, a ornamenta. (A ~ o rochie cu...)

Intrare: orna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orna
  • ornare
  • ornat
  • ornatu‑
  • ornând
  • ornându‑
 singular plural
  • ornează
  • ornați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ornez
 (să)
  • ornez
  • ornam
  • ornai
  • ornasem
a II-a (tu)
  • ornezi
 (să)
  • ornezi
  • ornai
  • ornași
  • ornaseși
a III-a (el, ea)
  • ornează
 (să)
  • orneze
  • orna
  • ornă
  • ornase
plural I (noi)
  • ornăm
 (să)
  • ornăm
  • ornam
  • ornarăm
  • ornaserăm
  • ornasem
a II-a (voi)
  • ornați
 (să)
  • ornați
  • ornați
  • ornarăți
  • ornaserăți
  • ornaseți
a III-a (ei, ele)
  • ornează
 (să)
  • orneze
  • ornau
  • ornară
  • ornaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orna, ornezverb

  • 1. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decora împodobi înfrumuseța
    • format_quote Brațul stîng, ornat cu brățări la umăr și la mînă, ținea un arc. ODOBESCU, S. III 57. DLRLC
    • format_quote Galeria de portreturi ce ornează salonul. ALECSANDRI, T. 1422. DLRLC
    • format_quote Scara întreagă a acestui palat a fost de marmură și ornată de o singură viță sculptată de jos pînă sus. BOLLIAC, O. 291. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.