ORÁR² A orari e adj. s. n. 1. Adj. Care arata orele; privitor la ore; care se face sau se calculeaza pe timp de o ora. ◊ Diferentza orara = diferentza dintre orele locale a doua puncte de pe suprafatza Pamantului. (Inv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activitatzi impartzit pe ore shi repetat periodic; (concr.) tablou care indica pe ore programul unei activitatzi; orele de plecare shi de sosire ale unui tren vapor autobuz. ♦ Spec. Program saptamanal pe baza caruia se desfashoara activitatea didactica in institutziile de invatzamant. 3. S. n. Acul mic al ceasului care indica orele. ♦ (Inv.) Ceasornic. Din fr. horaire lat. horarius.

ORÁR² A orari e adj. s. n. 1. Adj. Care arata orele; privitor la ore; care se face sau se calculeaza pe timp de o ora. ◊ Diferentza orara = diferentza de timp marcata de doua ceasornice situate pe longitudini diferite ale Pamantului. (Inv.) Cerc orar = median ceresc. 2. S. n. Program al unei activitatzi impartzit pe ore shi repetat periodic; (concr.) tabel grafic care indica programul in ore al unei activitatzi; orele de plecare shi de sosire ale unui tren vapor autobuz. ♦ Spec. Program saptamanal pe baza caruia se desfashoara activitatea didactica in shcoli shi in facultatzi. 3. S. n. (Inv.) Instrument care indica timpul; ceasornic. ♦ (Curent) Acul mic al ceasului care indica orele. Din fr. horaire lat. horarius.

ORÁR¹ orare s. n. 1. Program al unei activitatzi eshalonat pe ore shi care se repeta periodic un numar oarecare de zile; (concretizat) tabel grafic care indica programul in ore al unei activitatzi orele de plecare shi de sosire ale unui tren vapor autobus etc. Cometa lui Halley soseshte shi pleaca dupa orar precis cunoscut shi afishat de astronomi. C. PETRESCU A. 278. 2. (Invechit) Instrument care indica timpul; ceasornic. Soarele luna shi stelele uneori nu se pot vedea shi de aceea ele sint nishte orare nesigure. MARIAN O. II 238. Armata... evului mediu in loc de orare purta cu dinsa cocoshi. id. ib. 239. ♦ Acul mic al ceasului care indica orele. Varianta: oráriu orarii s. n.

ORÁR A adj. Care indica orele; referitor la ore; care se repeta in fiecare ora. ♦ Diferentza orara = diferentza de ora care exista intre doua ceasornice aflate in doua puncte de pe longitudini diferite ale Pamantului. // s.n. 1. Program de lucru de activitate stabilit in ore. ♦ Tabel tablou care arata programul de desfashurare pe ore al unei activitatzi. 2. Acul mic al ceasului care indica orele. [Cf. fr. horaire it. orario lat. horarius].

ORÁR A I. adj. care indica orele; referitor la ore; care se repeta la fiecare ora. ♦ diferentza ~a = diferentza de ora care exista intre doua ceasornice aflate in doua puncte de pe longitudini diferite ale Pamantului. II. s. n. 1. program de lucru eshalonat pe ore. ◊ tabel care indica programul in ore al unei activitatzi. 2. acul mic al ceasului care indica orele. (< fr. horaire lat. horarius)

ORÁR² ~e n. 1) Program care arata timpul impartzit pe ore al desfashurarii unei activitatzi intro anumita perioada; plan dupa ore. 2) Acul cel mic de la ceasornic (indicator al orelor). 3) inv. Aparat care masoara shi indica timpul; ceasornic. /<fr. horaire lat. horarius

orar a. relativ la orele zilei. ║ n. plan stabilit dupa ore.

2) *orár a shi (maĭ rar) oráriŭ ie adj. (lat. horarius d. hora ora). Relativ la ore. De (saŭ la) o ora: oprire orara. Astr. Cercurĭ orare marĭ cercurĭ ale sfereĭ cereshtĭ care trec pin polĭ shi inseamna orele timpuluĭ adevarat. Orar n. pl. e shi orariŭ n. (lat. horrarium ceasornic [de apa]). Tablou care arata orele cind incep shi se termina lectziunile la o shcoala cind pleaca shi sosesc trenurile vapoarele sh. a. Ceaslov.

oral² ~a a vz orar²

ORÁRIU s. n. v. orar.

ORÁRIU s. n. v. orar¹.

orár² (program) s. n. pl. oráre

orár (veshmant bisericesc ceasornic program) s. n. pl. oráre

ORÁR s. program. (~ de functzionare al unui magazin.)

ORÁR s. v. ceas ceasornic.

ORAR s. program. (~ de functzionare al unui magazin.)

orar s. v. CEAS. CEASORNIC.