14 definiții pentru orândă (soartă, datină)
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORẤNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orấnd s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).
ORẤNDĂ1, orânde, s. f. (Pop.) 1. Soartă, ursită, destin. ♦ Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva; ursit. 2. Obicei, datină. [Var.: orấnd s. m.] – Din orândui (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orândă1 sf [At: ISPIRESCU, L. 138 / V: (reg) orând sm / Pl: ~de / E: pvb orândui] 1 (Pop) Destin. 2 (Reg) Obicei. 3 (Reg; îlav) De ~ De regulă. 4 (Reg; lpl) Menstruație. 5 (Reg; îe) A face ~ casei A face curățenie. 6 (Reg) Misiune. 7 (Reg) Consfătuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orândă f. soartă, noroc: așa i-a fost orânda PANN. [Slav. UREDŬ. ordine (ORÕDIĬE, ispravă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORẤND s. m. v. orândă1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORẤND s. m. v. orândă1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orând sm vz orândă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORÎ́NDĂ, (rar) orînde, s. f. 1. (Popular, în credințele mistice) Soartă, ursită, destin. Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, E. 138. 2. Datină. Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) orî́ndă f., pl. e și zĭ (ca și orînd saŭ d. orînduĭesc). Vest. Orînd, soartă. Orînduĭală, obiceĭ, regulă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orấndă1 (soartă, datină) (pop.) s. f., g.-d. art. orấndei; pl. orấnde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orândă (soartă, datină) s. f., g.-d. art. orândei; pl. orânde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORÂNDĂ s. v. arendă, datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orîndă s. v. ARENDĂ. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÎNDUIALĂ. SOARTĂ. TRADIȚIE. URSITĂ. UZ. UZANȚĂ. ZODIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
orîndă (-de), s. f. – 1. Soartă, ursită, destin. – 2. Ordin, stil, mod. – Var. orînd. Sl. urędu „ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf. rînd și slov. ured(a). – Der. orîndui, vb. (a ordona, a regla, a dispune), din sl. uręditi, cf. rîndui; orînduială, s. f. (ordin, dispoziție); orînduitor, adj. (organizator).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
orấndă1, orânde, s.f. – (reg.) 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar, 1980: 82). – Der. regr. din orândui „a destina” (Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orấndă1, -e, s.f. – 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit să devină soțul (soția) cuiva: „Atuncia ți-o hi orândă / Când i-a crește grâu în tindă” (Calendar 1980: 82). – Din orândui „a destina”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M5) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
orândă, orândesubstantiv feminin
-
- Oamenii... îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui. ISPIRESCU, E. 138. DLRLC
- 1.1. Persoană menită să devină soțul (sau soția) cuiva. DEX '09sinonime: ursit
-
-
- Să trăiți, să înfloriți Și pe noi să ne plătiți, C-așa este orînda... De cînd mi s-a fapt lumea. PĂSCULESCU, L. P. 39. DLRLC
-
etimologie:
- orândui DEX '09