15 definiții pentru ondulație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULÁȚIE, ondulații, s. f. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. ◊ Operație de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.

ONDULÁȚIE, ondulații, s. f. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire. ◊ Operație de aranjare a părului în bucle; ondulare. ♦ (Concr.) Buclă, cută. – Din fr. ondulation, it. ondulazione.

ondulație sf [At: IC. LUM. (1841) 3862/16 / V: (iuz) ~iune, (reg) ~dol~, undulațiune, (înv) undulăciune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr ondulation, it ondulazione] 1 Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide Si: unduire. 2 (Ccr) Undă. 3 Alternare de proeminențe și adâncituri pe suprafața unui teren. 4 Curbură. 5 Încrețitură în formă de val a suprafeței unui obiect de tablă, de metal etc. 6 Bucle rezultate în urma ondulării părului.

ONDULÁȚIE, ondulații, s. f. Ondulare. ♦ (Concretizat) Buclă, cută. ◊ Ondulație permanentă v. permanent.

ONDULÁȚIE s.f. 1. Mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen. -iei. / var. ondulațiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione].

ONDULÁȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione)

ONDULÁȚIE ~i f. 1) v. A ONDULA. 2) (la păr, țesături etc.) Curbură în formă de val. /<fr. ondulation, it. ondulazione

ondolație sf vz ondulație

ondulațiune sf vz ondulație

undulație sf vz ondulație

*undulațiúne f. (lat. undulátio, -ónis, dedus din undulatus, undulat). Tălăzuire, mișcarea valurilor: undulațiunea măriĭ, (pin ext.) a unuĭ lan de grîŭ. Dealurĭ și văĭ (ca niște valurĭ înțepenite): undulațiunile terenuluĭ. – Și -áție. Fals ond-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

onduláție (-ți-e) s. f., art. onduláția (-ți-a), g.-d. art. onduláției; pl. onduláții, art. onduláțiile (-ți-i-)

onduláție s. f. (sil. -ți-e), art. onduláția (sil. -ți-a), g.-d. art. onduláției; pl. onduláții, art. onduláțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ONDULÁȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă.

ONDULAȚIE s. 1. neregularitate, sinuozitate. (~iile unui teren.) 2. buclă, cîrlionț, creț, inel, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scir. (~ a părului cuiva.)

Intrare: ondulație
ondulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ondulație
  • ondulația
plural
  • ondulații
  • ondulațiile
genitiv-dativ singular
  • ondulații
  • ondulației
plural
  • ondulații
  • ondulațiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ondulație, ondulațiisubstantiv feminin

  • 1. Mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: unduire
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.