8 definiții pentru oftare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFTÁRE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.

OFTÁRE, oftări, s. f. Faptul de a ofta; oftat, suspin. – V. ofta.

oftare sf [At: HELIADE, O. I, 71 / V: (înv) oht~ / Pl: ~tări / E: ofta] 1 Oftat1 (1). 2 (Fig) Necaz. 3 (Fig) Suferință.

OFTÁRE, oftări, s. f. Acțiunea de a ofta; oftat, suspin. În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. Tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, o oftare de acele ce sfîșie inimi. NEGRUZZI, S. I 18. Să-mi cat oftările Pe toate cărările. TEODORESCU, P. P. 273. Fig. O tăcere adîncă, fără o chemare de pasere, fără o oftare de vînt. SADOVEANU, O. V 592. Și toamna și vîntul ținîndu-și oftarea, Pe buzele moartei își pun sărutarea. NECULUȚĂ, Ț. D. 80.

ohtare sf vz oftare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oftáre s. f., g.-d. art. oftắrii; pl. oftắri

oftáre s. f., g.-d. art. oftării; pl. oftări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFTÁRE s. v. oftat.

OFTARE s. oftat, suspin, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. și reg.) oft, (înv.) oftătură. (O ~ de ușurare.)

Intrare: oftare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftare
  • oftarea
plural
  • oftări
  • oftările
genitiv-dativ singular
  • oftări
  • oftării
plural
  • oftări
  • oftărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oftare, oftărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ofta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În tăcere, străbătu deodată oftarea șuierătoare a rănitului. SADOVEANU, O. I 52. DLRLC
    • format_quote Tăcu lăsînd să scape din sînul ei o oftare, o oftare de acele ce sfîșie inimi. NEGRUZZI, S. I 18. DLRLC
    • format_quote Să-mi cat oftările Pe toate cărările. TEODORESCU, P. P. 273. DLRLC
    • format_quote figurat O tăcere adîncă, fără o chemare de pasere, fără o oftare de vînt. SADOVEANU, O. V 592. DLRLC
    • format_quote Și toamna și vîntul ținîndu-și oftarea, Pe buzele moartei își pun sărutarea. NECULUȚĂ, Ț. D. 80. DLRLC
etimologie:
  • vezi ofta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.