OCÚLT A ocultzi te adj. 1. Care apartzine ocultismului privitor la ocultism de ocultism; ocultist (2) ocultistic (1). ** SHtiintze oculte = doctrine shi practici prezentand un caracter ezoteric shi care au k obiect fenomene tainice supranaturale inaccesibile cunoashterii obishnuite. 2. Ascuns² tainic misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns¹ in taina. Din fr. occulte.

ocult ~a [At: HELIADE O. I 326 / Pl: ~ltzi ~e / E: fr occulte] 1 a Care apartzine ocultismului Si: ocultist (3) ocultistic (1). 2 a Privitor la ocultism Si: ocultist (4) ocultistic (2). 3 a De ocultism Si: ocultist (5) ocultistic (3). 4 a Tainic. 5 av Pe ascuns.

OCÚLT A ocultzi te adj. 1. Care apartzine ocultismului privitor la ocultism de ocultism; ocultist (2) ocultistic (1). ♦ SHtiintze oculte = doctrine shi practici secrete care au k obiect fenomene tainice inaccesibile cunoashterii obishnuite. 2. Ascuns² tainic misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns¹ in taina. Din fr. occulte.

OCÚLT A ocultzi te adj. 1. Care admite ocultismul care se bazeaza pe ocultism care se refera la ocultism. In gind o vad Vag luminoasa Alburie O fotografie in cartzile oculte. CAMIL PETRESCU V. 56. Nu sint alte decit nishte slabe shi proaste ramashitzi a acelei shtiintzi oculte care era atit de dezvoltata la vechii egipteni. ALECSANDRI O. P. 67. 2. Ascuns; tainic. K o putere oculta straina de vointza lui i impingea trupul greu shi moleshit. VLAHUTZA O. A. III 195.

OCÚLT A adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns in taina. [Cf. fr. occulte lat. occultus].

OCÚLT A adj. 1. referitor la ocultism bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ shtiintze ~e = pseudoshtiintze avand k obiect fenomene tainice inaccesibile cunoashterii obishnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns in taina. (< fr. occulte lat. occultus)

OCÚLT ~ta (~tzi ~te) 1) Care tzine de ocultism; propriu ocultismului. 2) shi adverbial Care are un intzeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte

ocult a. ascuns ce se produce intr’un mod misterios: putere oculta; shtiintze oculte pretinse shtiintze cari ramaneau ascunse multzimii k astrologia magia alhimia.

*ocúlt a adj. (lat. occultus part. d. occúlere a ascunde). Ascuns misterios: putere oculta. SHtiintze oculte pretinse shtiintze care nu eraŭ shtiute de multzime k: alchimia astrologia magia necromantzia spiritizmu sh. a. S. f. Un grup de sectari din partidu liberal numit asha de Neculaĭ Fleva pe la 1894. Adv. In mod ocult.

ocúlt adj. m. pl. ocúltzi; f. ocúlta pl. ocúlte

ocúlt adj. m. pl. ocúltzi; f. sg. ocúlta pl. ocúlte

OCÚLT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns.

OCULT adj. 1. magic misterios (inv.) maghicesc. (Fortze ~.) 2. ascuns criptic enigmatic misterios secret tainic (livr.) sibilic sibilin sibilinic (inv.) misteric tainos (fig.) nepatruns. (Emblema avea un sens ~.)