6 definiții pentru ocultist (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.
OCULTÍST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ocultist[1], ~ă [At: CADE / Pl: ~iști, ~e / E: fr occultiste] (Rar) 1-2 smf (Adept și) practicant al ocultismului (1). 3-5 a Ocult (1-3). corectată
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică ocultismul. (< fr. occultiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCULTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) rar Care ține de ocultism; propriu ocultismului; ocult. /<fr. occultiste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocultíst adj. m., s. m., pl. ocultíști; adj. f., s. f. ocultístă, pl. ocultíste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocultíst s. m., adj. m., pl. ocultíști; f. sg. ocultístă, pl. ocultíste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |