15 definitzii pentru observator (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

OBSERVATOR2 OÁRE observatori oare s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care observa cerceteaza sau studiaza ceva. ♦ Persoana cu spirit de observatzie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizatzii internatzionale care participa la lucrarile unor conferintze sau organisme internatzionale fara drept de vot shi de semnatura a documentelor intocmite de acestea dar uneori cu dreptul de a participa la discutzii. ♦ Militar care executa observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observa scruteaza; patrunzator perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atentzia asupra unui abuz de serviciu asupra unei gresheli etc. savarshite. Nota observatoare. Din fr. observateur lat. observator.

observator2 ~oare [At: SIBINEANU C. 16/28 / V: (inv) ~iu os~ a / Pl: ~i ~oare / E: fr observateur lat observator oris] 12 smf a (Persoana) care observa (7). 34 smf a (Persoana) cu spirit de observatzie. 5 smf Reprezentant al unui stat sau al unei organizatzii internatzionale care participa cu drepturi limitate la lucrarile unor conferintze sau organisme internatzionale la desfashurarea alegerilor etc. 6 sm Militar care executa observarea (9) inamicului. 7 a Scrutator. 8 a Perspicace. 9 a (Iuz; is) Ordin ~ Mustrare scrisa adresata unui salariat.

OBSERVATÓR2 OÁRE observatori oare s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care observa cerceteaza sau studiaza ceva. ♦ Persoana cu spirit de observatzie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizatzii internatzionale care participa la lucrarile unor conferintze sau organisme internatzionale fara drept de vot shi de semnatura a documentelor intocmite de acestea dar uneori cu dreptul de a participa la discutzii. ♦ Militar care executa observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observa scruteaza; patrunzator perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atentzia asupra unui abuz de serviciu asupra unei gresheli etc. savarshite. Nota observatoare. Din fr. observateur lat. observator.

OBSERVATÓR2 OÁRE observatori oare adj. Care observa; patrunzator perspicace. Una din creatziunile poetului nostru in care sa aratat variatul lui talent k observator psiholog e incontestabil admirabila satira «Linishtea». GHEREA ST. CR. I 230. Un alt epitrop ceva mai observator a fost de idee k baiatul este bun pentru shcoala de meserii. GALACTION O. I 115. (In forma observatoriu) Poezia poporala se mai deosebeshte shi prin o cunoshtintza psihologica care denota spiritul observatorul al poporului. RUSSO S. 191. ♦ (Ieshit din uz) Ordin observator = sanctziune disciplinara constind dintro mustrare facuta in scris unui salariat pentru neindeplinirea unor sarcini. admonestare. ◊ (Substantivat m.) Persoana care vede supravegheaza sau scruteaza ceva; delegat al unui guvern la conferintze internatzionale cu misiunea de a informa guvernul sau despre cele discutate. Varianta: observatóriu ie adj.

OBSERVATÓR OÁRE adj. 1. Care observa scruteaza. ♦ Perspicace patrunzator. 2. Prin care se atrage cuiva atentzia asupra unor abuzuri gresheli etc. savarshite. // s.m. shi f. Cel care are misiunea sa observe ceva sa urmareasca ceva. ♦ Persoana oficiala desemnata de un stat sau de o organizatzie pentru a asista la lucrarile unei conferintze sau ale unor organisme internatzionale fara drept de vot shi fara calitatea de ashi asuma vreun angajament. ♦ Militar care executa o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur lat. observator].

OBSERVATÓR2 OÁRE I. adj. 1. care observa scruteaza. ◊ cu spirit de observatzie perspicace patrunzator. 2. prin care se atrage cuiva atentzia asupra unor abuzuri gresheli savarshite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa de a urmari a studia shtiintzific un fenomen. 2. cel care asista la un eveniment fara a participa. III. s. m.. 1. persoana oficiala desemnata de stat de o organizatzie pentru a asista la lucrarile unei conferintze organisme internatzionale fara drept de vot shi fara calitatea de ashi asuma vreun angajament. 2. militar care executa o misiune de observare (2). (< fr. observateur lat. observator)

OBSERVATÓR2 ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. Persoana care este insarcinata sa observe sa supravegheze ceva. /<lat. observator fr. observateure

observator m. 1. cel ce observa vr’o lege sau regula: observator de regulamente; 2. cel ce s’aplica a observa natura lumea oamenii: e un observator profund. ║ a. care observa: spirit observator.

*observatór oáre adj. Care observa care e atent la toate: om spirit observator. Subst. Care observa fenomenele evenimentele: mariĭ poetzĭ is observatorĭ profunzĭ aĭ naturiĭ. Supraveghetor pin fabricĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

observatór1 adj. m. (persoana) s. m. pl. observatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. observatoáre

observatór (persoana) s. m. adj. m. pl. observatóri; f. sg. shi pl. observatoáre g.d. sg. art. observatoárei

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

OBSERVATOR NAVIGANT militar aflat la bordul unei aeronave pentru a executa misiunea de observare.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

OBSERVATÓR2 OÁRE (< fr. lat.) adj. subst. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care are misiunea de a observa de a urmari ceva. 2. S. m. (Dr.) Reprezentare a unui stat sau a unei organizatzii internatzionale la conferintze shedintze sesiuni etc. ale unui organ internatzional fara drept de vot shi de semnatura a documentelor intocmite dar uneori cu dreptul de a participa la discutzii.

Intrare: observator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • observator
  • observatorul
  • observatoru‑
plural
  • observatori
  • observatorii
genitiv-dativ singular
  • observator
  • observatorului
plural
  • observatori
  • observatorilor
vocativ singular
  • observatorule
plural
  • observatorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

observator, observatorisubstantiv masculin
observatoare, observatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoana care observa cerceteaza sau studiaza ceva. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Persoana cu spirit de observatzie. DEX '09
    • 1.2. Reprezentant al unui stat sau al unei organizatzii internatzionale care participa la lucrarile unor conferintze sau organisme internatzionale fara drept de vot shi de semnatura a documentelor intocmite de acestea dar uneori cu dreptul de a participa la discutzii. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.3. Militar care executa observarea asupra inamicului. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.