OBSERVATÓR² OÁRE I. adj. 1. care observa scruteaza. ◊ cu spirit de observatzie perspicace patrunzator. 2. prin care se atrage cuiva atentzia asupra unor abuzuri gresheli savarshite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa de a urmari a studia shtiintzific un fenomen. 2. cel care asista la un eveniment fara a participa. III. s. m.. 1. persoana oficiala desemnata de stat de o organizatzie pentru a asista la lucrarile unei conferintze organisme internatzionale fara drept de vot shi fara calitatea de ashi asuma vreun angajament. 2. militar care executa o misiune de observare (2). (< fr. observateur lat. observator)