OBSERVATÓR² OÁRE observatori oare adj. Care observa; patrunzator perspicace. Una din creatziunile poetului nostru in care sa aratat variatul lui talent k observator psiholog e incontestabil admirabila satira «Linishtea». GHEREA ST. CR. I 230. Un alt epitrop ceva mai observator a fost de idee k baiatul este bun pentru shcoala de meserii. GALACTION O. I 115. (In forma observatoriu) Poezia poporala se mai deosebeshte shi prin o cunoshtintza psihologica care denota spiritul observatorul al poporului. RUSSO S. 191. ♦ (Ieshit din uz) Ordin observator = sanctziune disciplinara constind dintro mustrare facuta in scris unui salariat pentru neindeplinirea unor sarcini. admonestare. ◊ (Substantivat m.) Persoana care vede supravegheaza sau scruteaza ceva; delegat al unui guvern la conferintze internatzionale cu misiunea de a informa guvernul sau despre cele discutate. Varianta: observatóriu ie adj.