năstrușnic, ~ă a [At: GANE, N. 11, 15 / V: (reg) ~traș~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf slv нєстро жєнъ] 1 Care depășește prin proporții, intensitate, calitate etc. limitele obișnuite Si: extraordinar, nemaipomenit. 2 Care iese din comun Si: bizar, ciudat, curios, neobișnuit, straniu. 3 Nelalocul lui Si: sucit.

NĂSTRÚȘNIC, -Ă, năstrușnici, -e, adj. Extraordinar, strașnic, grozav. Urcau din nou, săpînd tuneluri, Surpau la brazi să facă punți Și-aveau năstrușnice dueluri Cu urși mai mari și... mai mărunți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 119. ♦ Ciudat, bizar. Să zicem însă că, printr-o năstrușnică împrejurare, galantarele și tarabele ar fi înfățișat dintr-o dată belșug de mărfuri. PAS, Z. IV 52. Locuitorii străzii apărură cu paltoane și cojoace vechi și cu căciuli năstrușnice. SADOVEANU, O. VIII 155.

NĂSTRÚȘNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care surprinde prin felul de a fi; straniu; anapoda; neobișnuit; ciudat; bizar. Idee ~că. 2) pop. Care se ține de năzbâtii; năzbâtios; poznaș; șotios. /cf. sl. nestruženu

năstrușnic a. (ironic) strașnic, grozav: îmi vine o idee năstrușnică AL. [Formă intensivă din strașnic].

năstrușnic, -ă adj. (cp. cu strașnic și năstrașnic). Est. Fam. Excentric, fantastic: ideĭe năstrușnică. Adv. În mod năstrușnic.

năstrașnic, ~ă a vz năstrușnic

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

năstrúșnic adj. m., pl. năstrúșnici; f. sg. năstrúșnică, pl. năstrúșnice

NĂSTRÚȘNIC adj. v. neobișnuit.

NĂSTRUȘNIC adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)