opțiuni
  • info

11 definiții pentru năruitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. (Rar) Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

năruitură sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 24/31 / Pl: ~ri / V: (reg) nărăi~ / E: nărui + -tură] 1 Ruină a unei construcții. Si: (rar) năruială. 2 Parte prăbușită a unei construcții. 3 (Reg) Surpătură. 4 Făgaș sau râpă făcute de șuvoiul ploilor. 5 Pietriș care alunecă de pe munte.

NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.

NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. 1. Surpare, prăbușire, prăvălire; loc unde s-a produs o surpătură. Năruituri de bolovani. 2. (Concretizat) Ruină a unei construcții; surpătură, dărîmătură. Se presupune că întinderea acelei catacombe s-ar trage înlăuntrul dealului; încercarea pe la năruitură este periculoasă din cauza malului. ODOBESCU, S. II 179.

NĂRUITÚRĂ ~i f. 1) Teren năruit. 2) Construcție care s-a năruit. [Sil. -ru-i-] /a (se) nărui + suf. ~tură

NĂRUITURĂ s. L (Mold.) Năruire. [Cetăți] cărora le stau năruiturile, cît de abia semnele se cunosc, cum este una mai sus la Galați. M. COSTIN. Etimologie: nărui + suf. -tură. Vezi și nărui, năruit.

năruitúră f., pl. ĭ. Loc saŭ zid năruit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năruitúră (rar) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri

năruitúră s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂRUITÚRĂ s. v. ruină.

NĂRUITURĂ s. dărăpănătură, dărîmătură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

Intrare: năruitură
năruitură substantiv feminin
  • silabație: nă-ru-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năruitură
  • năruitura
plural
  • năruituri
  • năruiturile
genitiv-dativ singular
  • năruituri
  • năruiturii
plural
  • năruituri
  • năruiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năruitură, năruiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Ruină a unei construcții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dărâmătură ruină surpătură
    • format_quote Se presupune că întinderea acelei catacombe s-ar trage înlăuntrul dealului; încercarea pe la năruitură este periculoasă din cauza malului. ODOBESCU, S. II 179. DLRLC
  • 2. Loc unde s-a produs o surpătură. DLRLC
    sinonime: prăbușire prăvălire surpare
    • format_quote Năruituri de bolovani. DLRLC
etimologie:
  • Nărui + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.