opțiuni
  • info

7 definiții pentru năimeală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Înv. și reg.) Închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă. [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -eală.

năimeală sf [At: MAN. JUR. (1814), 69 / P: nă-i~ / V: namală, năimală, nămală / Pl: ~eli / E: năimi + -eală] 1 (Îrg) Închiriere. 2 (Îrg; ccr) Chirie. 3 (Reg) Plată în natură. 4 (Îvr) Plată pentru o muncă efectuată. 5 Angajament de năiemnic.

NĂIMEÁLĂ, năimeli, s. f. (Regional) Faptul de a (se) năimi. 1. Angajare pentru o muncă; p. ext. angajament; tocmeală. Pentru că și-au împlinit năimeala cum se cuvine, i-au zis... vină dară cu mine ca să-ți plătesc. SBIERA, P. 207. 2. Închiriere, arendare; p. ext. chirie, arendă. Mă gîndesc că la capătul războiului să-mi ridic o căsuță. Că stau cu năimeală. CAMILAR, N. I 166. Năimiră casele și locurile ce le-au moștenit de la părinți la niște oameni și după aceasta, luînd banii de pe năimeală și părăsind satul... se duseră în lume. MARIAN, O. II 316.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năimeálă (înv., reg.) (nă-i-) s. f., g.-d. art. năimélii; pl. năiméli

năimeálă s. f. (sil. nă-i-), g.-d. art. năimélii; pl. năiméli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂIMEÁLĂ s. v. arendare, arendă, chirie, închiriere, locație.

năimeală s. v. ARENDARE. ARENDĂ. CHIRIE. ÎNCHIRIERE. LOCAȚIE.

Intrare: năimeală
năimeală substantiv feminin
  • silabație: nă-i- info
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimeală
  • năimeala
plural
  • năimeli
  • năimelile
genitiv-dativ singular
  • năimeli
  • năimelii
plural
  • năimeli
  • năimelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năimeală, năimelisubstantiv feminin

  • 1. regional Faptul de a (se) năimi. DLRLC
    • 1.1. Angajare pentru o muncă. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Angajament, tocmeală. DLRLC
        sinonime: angajament tocmeală
        • format_quote Pentru că și-au împlinit năimeala cum se cuvine, i-au zis... vină dară cu mine ca să-ți plătesc. SBIERA, P. 207. DLRLC
    • 1.2. învechit Arendare, închiriere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: arendare închiriere
      • 1.2.1. concretizat Arendă, chirie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: arendă chirie
        • format_quote Mă gîndesc că la capătul războiului să-mi ridic o căsuță. Că stau cu năimeală. CAMILAR, N. I 166. DLRLC
        • format_quote Năimiră casele și locurile ce le-au moștenit de la părinți la niște oameni și după aceasta, luînd banii de pe năimeală și părăsind satul... se duseră în lume. MARIAN, O. II 316. DLRLC
etimologie:
  • Năimi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.