11 definitzii pentru noroci

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

NOROCÍ norocesc vb. IV. Tranz. 1. (Pop. shi fam.) A face pe cineva fericit a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit a avea norocul fericirea sa... 2. (Pop.) A ursi a meni a harazi a sorti cuiva ceva. Din noroc.

NOROCÍ norocesc vb. IV. Tranz. 1. (Pop. shi fam.) A face pe cineva fericit a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit a avea norocul fericirea sa... 2. (Pop.) A ursi a meni a harazi a sorti cuiva ceva. Din noroc.

noroci [At: PALIA (1581) 89/18 / V: (ivp) nar~ / Pzi: ~cesc / E: noroc] 1 vt (Pop; subiectul este o fortza supranaturala) A predestina. 2 vt A face fericit. 3 vt A asigura fericirea cuiva. 4 vr A deveni fericit. 5 vr A avea fericirea de a... 6 vi (Reg) A saluta. 7 vi (Reg) A inchina cu paharul.

NOROCÍ norocesc vb. IV. Tranz. 1. A face pe cineva fericit a da sau a aduce cuiva noroc; a ferici. E foarte convins k o intimplare extraordinara are sa vie... sal noroceasca deodata. VLAHUTZA O. A. 223. Pe toate leai norocit... La toate leai dat noroc. BIBICESCU P. P. 202. 2. (Popular) A ursi a soroci a sorti a meni. Mamonul a norocito de sa facut craiasa. RETEGANUL P. V 20.

A NOROCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A face sa aiba noroc. 2) (in superstitzii shi in creatzia folclorica) A supune unor vraji prestabilind viitorul; a sortzi; a ursi; a harazi. /Din noroc

norocésc v. tr. (d. norocit). Fac norocos: muncal noroceshte pe om.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

norocí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. norocésc imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 sa noroceásca

norocí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. norocésc imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. noroceásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

NOROCÍ vb. v. da destina ferici harazi hotari meni orandui predestina randui saluta sorti ursi.

noroci vb. v. DA. DESTINA. FERICI. HARAZI. HOTARI. MENI. ORINDUI. PREDESTINA. RINDUI. SALUTA. SORTI. URSI.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

noroci norocesc v. t. a face pe cineva fericit a aduce cuiva noroc

Intrare: noroci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noroci
  • norocire
  • norocit
  • norocitu‑
  • norocind
  • norocindu‑
singular plural
  • noroceshte
  • norocitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • norocesc
(sa)
  • norocesc
  • noroceam
  • norocii
  • norocisem
a II-a (tu)
  • noroceshti
(sa)
  • noroceshti
  • noroceai
  • norocishi
  • norociseshi
a III-a (el, ea)
  • noroceshte
(sa)
  • noroceasca
  • norocea
  • noroci
  • norocise
plural I (noi)
  • norocim
(sa)
  • norocim
  • noroceam
  • norociram
  • norociseram
  • norocisem
a II-a (voi)
  • norocitzi
(sa)
  • norocitzi
  • noroceatzi
  • norociratzi
  • norociseratzi
  • norocisetzi
a III-a (ei, ele)
  • norocesc
(sa)
  • noroceasca
  • noroceau
  • norocira
  • norocisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

noroci, norocescverb

  • 1. popular familiar A face pe cineva fericit a aduce cuiva noroc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ferici
    • format_quote E foarte convins k o intimplare extraordinara are sa vie... sal noroceasca deodata. VLAHUTZA O. A. 223. DLRLC
    • format_quote Pe toate leai norocit... La toate leai dat noroc. BIBICESCU P. P. 202. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A deveni fericit a avea norocul fericirea sa... DEX '09 DEX '98
  • 2. popular A ursi a meni a harazi a sorti cuiva ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mamonul a norocito de sa facut craiasa. RETEGANUL P. V 20. DLRLC
etimologie:
  • noroc DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.