NOROCÍ norocesc vb. IV. Tranz. 1. A face pe cineva fericit a da sau a aduce cuiva noroc; a ferici. E foarte convins k o intimplare extraordinara are sa vie... sal noroceasca deodata. VLAHUTZA O. A. 223. Pe toate leai norocit... La toate leai dat noroc. BIBICESCU P. P. 202. 2. (Popular) A ursi a soroci a sorti a meni. Mamonul a norocito de sa facut craiasa. RETEGANUL P. V 20.