NESPÚS A nespushi se adj. Care nu poate fi spus exprimat descris evaluat (atat este de mare de intens de tare etc.) inexprimabil indescriptibil; p. ext. nemaipomenit extraordinar. Pref. ne + spus.

nespus ~a a [At: (cca 1550) CUV. D. BATR. II 460/18 / Pl: ~ushi ~e / E: ne + spus] 1 Care nu a fost inca spus. 2 Care nu poate fi spus exprimat descris evaluat etc. atat este de mare de intens de tare etc. Si: indescriptibil inexprimabil negrait (1) (ivp) nepovestit (2) (inv) nenumit (3) nerostit (1) (ivr) necuvantat (2). 3 (Pex) Extraordinar. 4 (Bis) Miraculos. 5 (Mtp) Supranatural.

NESPÚS A nespushi se adj. Care nu poate fi spus exprimat descris evaluat (atat este de mare de intens de tare etc.) inexprimabil indescriptibil; p. ext. nemaipomenit extraordinar. Ne + spus.

NESPÚS A nespushi se adj. Care nu se poate exprima greu de redat prin cuvinte; mare imens extraordinar. O mila nespusa plutea pe toate fetzele. BASSARABESCU V. 3. Atita nestatornicie... i ostenea mintea shil umplea de o nespusa melancolie. VLAHUTZA O. A. 253. Face onorurile luind loc in capul mesei cu gratzia nespusa care o caracterizeaza. CARAGIALE O. II 121. ◊ (Adverbial) Ma bucuram nespus de navala apelor k de orice lucru trecator. SADOVEANU O. VIII 210. ♦ (Adverbial impreuna cu prep. «de» folosit in construirea superlativului) Extrem de... foarte. [Trandafirii galbeni] imi erau nespus de dragi. GALACTION O. I 345. Cu furcan briu cu gindul dus Era frumoasa de nespus In portui de la tzara. IOSIF PATR. 9. Realitatea grozava imi rani sufletul cu virful sfishietor al unor impresiuni nespus de dureroase. DEMETRESCU O. 100. ♦ Nepretzuit. O vin’ odorul meu nespus SHi lumea ta o lasa. EMINESCU O. I 172.

NESPÚS ~sa (~shi ~se) (negativ de la spus) Care nu poate fi exprimat descris evaluat. ◊ ~ de extraordinar. /ne + spus

nespus a. ce nu se poate spune. ║ adv. foarte: nespus de mult.

nespús a adj. Care nu se poate spune: bucurie nespusa. Adv. Foarte colosal: nespus de mult.

+nespus² (desp. nespus/nespus) adv. (O iubea ~; Era ~ de iubita.)

!nespús (nespus/nespus) adj. m. pl. nespúshi; f. nespúsa pl. nespúse

nespús adj. m. (sil. mf. spus) pl. nespúshi; f. sg. nespúsa pl. nespúse

NESPÚS adj. 1. v. indescriptibil. 2. v. extraordinar.

NESPUS adj. 1. indescriptibil inexprimabil nedescriptibil neexprimabil negrait (livr.) indicibil inefabil. (O stare ~.) 2. colosal enorm exceptzional extraordinar fabulos fantastic fenomenal formidabil gigantic grozav imens infinit neauzit nebun negrait neinchipuit nemaiauzit nemaicunoscut nemaiintilnit nemaipomenit nemaivazut nesfirshit teribil uimitor uluitor unic uriash (livr.) mirabil (inv.) manin necrezut (fig.) piramidal. (A avut iarashi un noroc ~.)

Nespus ≠ spus