9 definitzii pentru neprihanire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
NEPRIHANÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fara prihana fara pacat fara vina pur; curatzenie puritate; spec. castitate. Pref. ne + prihanire (inv. „pacat vina” < prihana).
neprihanire sf [At: LOVINESCU C. VII 176 / Pl: ~ri / E: ne + prihanire] (Inv) 1 Calitate a ceea ce este fara pacat. 2 Lipsa de vina. 3 Puritate. 4 (Spc) Castitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NEPRIHANÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fara prihana fara pacat fara vina pur; curatzenie puritate; spec. castitate. Ne + prihanire (inv. „pacat vina” < prihana).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NEPRIHANÍRE s. f. (Rar) Puritate curatzenie. Sub talpile lor zapada shia pierdut neprihanirea. STANCU D. 377.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
NEPRIHANÍRE f. rar Curatzenie sufleteasca; nevinovatzie; inocentza; puritate; candoare; castitate. /ne + prihanire
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
neprihaníre (nepri) s. f. g.d. art. neprihanírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
neprihaníre s. f. (sil. pri) g.d. art. neprihanírii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
NEPRIHANÍRE s. 1. v. inocentza. 2. v. virginitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
NEPRIHANIRE s. 1. candoare castitate feciorie inocentza nevinovatzie pudicitate pudoare virginitate (inv.) smerenie vergurie (fig.) curatzenie imaculare neintinare puritate (inv. fig.) curatzie. (~ zimbetului ei.) 2. castitate cinste feciorie nevinovatzie virginitate (pop.) fetie (fig.) curatzenie (inv. fig.) curatzie. (~ a unei fete; shia pastrat ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: ne-pri-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
neprihaniresubstantiv feminin
- 1. Calitate a ceea ce este fara prihana fara pacat fara vina pur. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curatzenie puritate
- Sub talpile lor zapada shia pierdut neprihanirea. STANCU D. 377. DLRLC
- 1.1. Castitate. DEX '09sinonime: castitate
-
etimologie:
- Prefix ne + prihanire (invechit „pacat vina” din prihana). DEX '09