puritate sf [At: LAURIAN M. IV 93/22 / Pl: ~tatzi / E: fr purité lat puritas atis] 1 (D. substantze etc.) Neamestecare cu elemente straine. 2 (D. notziuni abstracte d. valori spirituale) Perfectziune. 3 Consecventza fatza de un principiu de o ideologie de o credintza etc. 4 (D. aer etc.) Nepoluare. 5 (D. arta shi produsele ei) Nealterare. 6 (D. cer etc.) Seninatate. 7 (D. voce sunete) Claritate. 8 (D. chip fatza) Frumusetze. 9 (Spc) Castitate.

PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur neamestecat neatins; curatzenie desavirshita. Puritatea apei. Puritatea stilului. ▭ Vru sa intrebe cum se mai poate simtzi racoarea shi puritatea. aerului respirat prin asemenea adevarate coshuri de locomotiva asha cum aratau tzigarile de foi. PETRESCU I. I 5. ◊ (In legatura cu o doctrina o ideologie etc.) Membrii de partid shi totzi oamenii muncii au datoria de a apara puritatea rindurilor partidului impotriva patrunderii elementelor dushmane. SCINTEIA 1953 nr. 2618. ♦ Curatzenie sufleteasca castitate. Era respectat... pentru virsta shi puritatea vietzii sale. IORGA L. I 521.

PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curatzenie. ♦ (Fig.) Nevinovatzie castitate; candoare. [Cf. lat. puritas fr. pureté].

PURITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este pur. 2. (fig.) curatzenie morala nevinovatzie; candoare. 3. (biol.) ~a gametzilor = fenomen prin care celulele de reproducere mascule shi femele sunt haploide in timp ce celulele somatice sunt diploide. (< it. purità lat. puritas)

PURITÁTE ~atzi f. 1) Caracter pur. ~atea aurului. 2) fig. Curatzenie sufleteasca; nevinovatzie; neprihanire; inocentza; candoare; castitate. /<lat. puritas ~atis fr. pureté

puritate f. 1. caracterul celor pure: puritatea apei puritatea aerului; 2. fig. castitate integritate: puritatea moravurilor; 3. exactitate corectziune: puritatea stilului; 4. delicatetza: puritate de gust.

*puritáte (lat. puritas átis). Calitatea de a fi pur curatzenie: puritatea apeĭ a aeruluĭ a unuĭ metal. Fig. Castitate integritate: puritatea obiceĭurilor. Delicatetza distinctziune: puritatea gustuluĭ. Gram. Calitatea de a nu avea barbarizme: puritatea limbiĭ.

puritáte s. f. g.d. art. puritắtzii

puritáte s. f. g.d. art. puritatzii

PURITÁTE s. 1. curatzenie. (~ aurului.) 2. v. limpezime. 3. v. claritate. 4. v. desavarshire.

PURITÁTE s. v. candoare castitate feciorie inocentza neprihanire nevinovatzie pudicitate pudoare virginitate.

PURITATE s. 1. curatzenie. (~ aurului.) 2. claritate curatzenie limpezime transparentza. (~ apei.) 3. claritate limpezime. (~ glasului cuiva.) 4. desavirshire perfectziune. (~ liniilor ei.)

puritate s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENTZA. NEPRIHANIRE. NEVINOVATZIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.

Puritate ≠ impuritate