puritate sf [At: LAURIAN, M. IV, 93/22 / Pl: ~tăți / E: fr purité, lat puritas, -atis] 1 (D. substanțe etc.) Neamestecare cu elemente străine. 2 (D. noțiuni abstracte, d. valori spirituale) Perfecțiune. 3 Consecvență față de un principiu, de o ideologie, de o credință etc. 4 (D. aer etc.) Nepoluare. 5 (D. artă și produsele ei) Nealterare. 6 (D. cer etc.) Seninătate. 7 (D. voce, sunete) Claritate. 8 (D. chip, față) Frumusețe. 9 (Spc) Castitate.

PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur, neamestecat, neatins; curățenie desăvîrșită. Puritatea apei. Puritatea stilului. ▭ Vru să întrebe cum se mai poate simți răcoarea și puritatea. aerului respirat prin asemenea adevărate coșuri de locomotivă, așa cum arătau țigările de foi. PETRESCU, Î. I 5. ◊ (În legătură cu o doctrină, o ideologie etc.) Membrii de partid și toți oamenii muncii au datoria de a apăra puritatea rîndurilor partidului împotriva pătrunderii elementelor dușmane. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2618. ♦ Curățenie sufletească, castitate. Era respectat... pentru vîrstă și puritatea vieții sale. IORGA, L. I 521.

PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curățenie. ♦ (Fig.) Nevinovăție, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté].

PURITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este pur. 2. (fig.) curățenie morală, nevinovăție; candoare. 3. (biol.) ~a gameților = fenomen prin care celulele de reproducere mascule și femele sunt haploide, în timp ce celulele somatice sunt diploide. (< it. purità, lat. puritas)

PURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter pur. ~atea aurului. 2) fig. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență; candoare; castitate. /<lat. puritas, ~atis, fr. pureté

puritate f. 1. caracterul celor pure: puritatea apei, puritatea aerului; 2. fig. castitate, integritate: puritatea moravurilor; 3. exactitate, corecțiune: puritatea stilului; 4. delicateță: puritate de gust.

*puritáte (lat. puritas, -átis). Calitatea de a fi pur, curățenie: puritatea apeĭ, a aeruluĭ, a unuĭ metal. Fig. Castitate, integritate: puritatea obiceĭurilor. Delicateță, distincțiune: puritatea gustuluĭ. Gram. Calitatea de a nu avea barbarizme: puritatea limbiĭ.

puritáte s. f., g.-d. art. puritắții

puritáte s. f., g.-d. art. purității

PURITÁTE s. 1. curățenie. (~ aurului.) 2. v. limpezime. 3. v. claritate. 4. v. desăvârșire.

PURITÁTE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate.

PURITATE s. 1. curățenie. (~ aurului.) 2. claritate, curățenie, limpezime, transparență. (~ apei.) 3. claritate, limpezime. (~ glasului cuiva.) 4. desăvîrșire, perfecțiune. (~ liniilor ei.)

puritate s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENȚĂ. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.

Puritate ≠ impuritate