12 definiții pentru castitate

din care

Explicative DEX

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.

castitate sf [At: VLAHUȚĂ, D. 33 / Pl: ~tăți / E: lat castitas, -atis] 1 Puritate. 2 Nevinovăție. 3 Virtute.

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; puritate morală, virtute, nevinovăție. Gheorghe, bătrînul, care era de o castitate proverbială, tăcea și lăsa să-și meargă lucrurile cursul lor. HOGAȘ, H. 42. Simțea că se duce... toată stricăciunea ce se depusese, în anii din urmă, peste inima lui bună, peste iubirea și castitatea copilăriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.

CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis.

CASTITÁTE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità].

CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)

castitate f. virtutea persoanelor caste.

*castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast.

Ortografice DOOM

castitáte s. f., g.-d. art. castitắții

castitáte s. f., g.-d. art. castității

Relaționale

CASTITÁTE s. 1. v. inocență. 2. v. virginitate.

CASTITATE s. 1. candoare, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zîmbetului ei.) 2. cinste, feciorie, neprihănire, nevinovăție, virginitate, (pop.) fetie, (fig.) curățenie, (înv. fig.) curăție. (Și-a păstrat ~.)

Intrare: castitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castitate
  • castitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • castități
  • castității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

castitatesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi cast; feciorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Gheorghe, bătrînul, care era de o castitate proverbială, tăcea și lăsa să-și meargă lucrurile cursul lor. HOGAȘ, H. 42. DLRLC
    • format_quote Simțea că se duce... toată stricăciunea ce se depusese, în anii din urmă, peste inima lui bună, peste iubirea și castitatea copilăriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.