castitate sf [At: VLAHUTZA D. 33 / Pl: ~tatzi / E: lat castitas atis] 1 Puritate. 2 Nevinovatzie. 3 Virtute.

CASTITÁTE s. f. Insushirea de a fi cast; puritate morala virtute nevinovatzie. Gheorghe batrinul care era de o castitate proverbiala tacea shi lasa sashi mearga lucrurile cursul lor. HOGASH H. 42. Simtzea k se duce... toata stricaciunea ce se depusese in anii din urma peste inima lui buna peste iubirea shi castitatea copilariei lui. VLAHUTZA O. A. III 22.

CASTITÁTE s. f. Insushirea de a fi cast. Lat. lit. castitas atis.

CASTITÁTE s.f. Insushirea de a fi cast; virtute; feciorie nevinovatzie. [Cf. lat. castitas it. castità].

CASTITÁTE s. f. insushirea de a fi cast; neprihanire; feciorie. (< lat. castitas it. castità)

castitate f. virtutea persoanelor caste.

*castitáte f. (lat. cástitas átis). Virtutea de a fi cast.

castitáte s. f. g.d. art. castitắtzii

castitáte s. f. g.d. art. castitatzii

CASTITÁTE s. 1. v. inocentza. 2. v. virginitate.

CASTITATE s. 1. candoare feciorie inocentza neprihanire nevinovatzie pudicitate pudoare virginitate (inv.) smerenie vergurie (fig.) curatzenie imaculare neintinare puritate (inv. fig.) curatzie. (~ zimbetului ei.) 2. cinste feciorie neprihanire nevinovatzie virginitate (pop.) fetie (fig.) curatzenie (inv. fig.) curatzie. (SHia pastrat ~.)