CASTITÁTE s. f. Insushirea de a fi cast; puritate morala virtute nevinovatzie. Gheorghe batrinul care era de o castitate proverbiala tacea shi lasa sashi mearga lucrurile cursul lor. HOGASH H. 42. Simtzea k se duce... toata stricaciunea ce se depusese in anii din urma peste inima lui buna peste iubirea shi castitatea copilariei lui. VLAHUTZA O. A. III 22.