neoplasm sn [At: ENC. ROM. / P: neo~ / V: (inv) ~a sf / Pl: ~e / E: fr néoplasme] (Med) 1 TZesut morbid rezultat in urma procesului de neoplazie. 2 (Spc) Forma de cancer caracterizata prin invazia tzesuturilor invecinate recidiva dupa o interventzie chirurgicala. 3 (Pgn) Cancer. corectata

NEOPLÁSM neoplasme s. n. (Med.) Cancer; p. ext. tumoare. Termenul de neoplasm este sinonim cu cel de tumoare shi se aplica la orice formatziune cutanata proeminenta circumscrisa neinflamatorie. NICOLAUMAISLER D. V. 441.

NEOPLÁSM s.n. Tumoare maligna; cancer. [< fr. néoplasme cf. gr. neos nou plasma formatzie].

NEOPLÁSM s. n. cancer (1). (< fr. néoplasme)

NEOPLÁSM ~e n. TZesut nou patologic; tumoare maligna; cancer. [Sil. neo] /<fr. néoplasme

neoplasma sf vz neoplasm

neoplásm (neoplasm) s. n. pl. neoplásme

neoplásm s. n. (sil. neoplasm) pl. neoplásme

NEOPLÁSM s. v. cancer.

NEOPLASM s. (MED.) cancer tumoare maligna (rar) neoplazie (pop.) rac (Transilv.) shui (inv.) schir.

NEO „nou recent tinar imatur”. ◊ gr. neos „nou” > fr. néo it. id. engl. id. germ. id. > rom. neo. □ ~antrop (v. antrop) s. m. denumire dala omului fosil asemanator celui de tip actual; ~artroza (v. artroza) s. f. 1. Articulatzie nou creata intre doua extremitatzi osoase. 2. Articulatzie nou creata prin artroplastie intro anchiloza osoasa; ~biogeneza (v. bio v. geneza) s. f. ipoteza conform careia viatza a aparut de mai multe ori pe globul pamintesc; ~centromer (v. centro v. mer) s. n. regiune cromozomiala care indeplineshte partzial functziile centromerului; ~cit (v. cit) s. n. celula de formatzie recenta; ~citemie (v. cit v. emie) s. f. aparitzie a neocitelor in singe; ~cotil (v. cotil) s. n. cavitate cotiloidiana in luxatzia congenitala a sholdului; ~ecologie (v. eco₁ v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza ecosistemele recente; ~fil (v. fil₁) adj. s. m. shi f. (persoana) care prezinta neofilie; ~filie (v. filie₁) s. f. afinitate excesiva pentru tot ceea ce este nou; ~fite (v. fit) s. f. pl. plante antropocore incetatzenite pe alte continente shi in timpuri mai recente; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de tot ceea ce este nou; ~gen (v. gen₁) s. n. a doua perioada a erei neozoice; ~geneza (v. geneza) s. f. formatzie recenta de tzesuturi; ~glicogeneza (v. glico v. geneza) s. f. formare de glucoza din proteine sau lipide; ~ida (v. id) s. f. curba plana obtzinuta dintro curba data cu ajutorul unui punct fix shi al unei secante care se roteshte sprijininduse pe punctul fix; sin. spirala lui Arhimede; ~litic (v. litic₁) adj. s. n. 1. adj. Care apartzine neoliticului. 2. s. n. Epoca pietrei lustruite; ~log (v. log) s. m. persoana care foloseshte frecvent termeni recent imprumutatzi; ~logie (v. logie₁) s. f. introducere folosire a neologismelor; ~morf (v. morf) adj. cu infatzishare noua sau cu caractere noi; ~morfie (v. morfie) s. f. aparitzie la hibrizii din prima generatzie a unor caractere noi deosebite de cele ale parintzilor; ~morfogen (v. morfo v. gen₁) adj. (despre factori) care produce neomorfoze; ~morfoza (v. morfoza) s. f. 1. s. f. Regenerare a tzesuturilor sau organelor distruse. 2. Regenerare a unui organ intro forma noua shi neobishnuita; ~pitec (v. pitec) s. m. specie de maimutza de la inceputul erei tertziare; ~plasm (v. plasm) s. n. tzesut de neoformatzie rezultat din proliferarea patologica a celulelor; ~plazie (v. plazie) s. f. proces patologic de formare a unui tzesut nou printro inmultzire excesiva a celulelor; ~tenie (v. tenie) s. f. (la unele animale) fenomen de persistentza a caracterelor larvare in starea de adult; ~tip (v. tip) s. n. exemplar botanic care inlocuieshte tipul pierdut sau distrus colectat de pe locul clasic; ~zoic (v. zoic) s. n. ultima era geologica care se continua de la sfirshitul mezozoicului pina astazi cuprinzind perioadele paleogena neogena shi cuaternara; sin. cainozoic cenozoic; ~zom (v. zom) s. m. precursor al ribozomului.