NEO „nou recent tinar imatur”. ◊ gr. neos „nou” > fr. néo it. id. engl. id. germ. id. > rom. neo. □ ~antrop (v. antrop) s. m. denumire dala omului fosil asemanator celui de tip actual; ~artroza (v. artroza) s. f. 1. Articulatzie nou creata intre doua extremitatzi osoase. 2. Articulatzie nou creata prin artroplastie intro anchiloza osoasa; ~biogeneza (v. bio v. geneza) s. f. ipoteza conform careia viatza a aparut de mai multe ori pe globul pamintesc; ~centromer (v. centro v. mer) s. n. regiune cromozomiala care indeplineshte partzial functziile centromerului; ~cit (v. cit) s. n. celula de formatzie recenta; ~citemie (v. cit v. emie) s. f. aparitzie a neocitelor in singe; ~cotil (v. cotil) s. n. cavitate cotiloidiana in luxatzia congenitala a sholdului; ~ecologie (v. eco₁ v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza ecosistemele recente; ~fil (v. fil₁) adj. s. m. shi f. (persoana) care prezinta neofilie; ~filie (v. filie₁) s. f. afinitate excesiva pentru tot ceea ce este nou; ~fite (v. fit) s. f. pl. plante antropocore incetatzenite pe alte continente shi in timpuri mai recente; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de tot ceea ce este nou; ~gen (v. gen₁) s. n. a doua perioada a erei neozoice; ~geneza (v. geneza) s. f. formatzie recenta de tzesuturi; ~glicogeneza (v. glico v. geneza) s. f. formare de glucoza din proteine sau lipide; ~ida (v. id) s. f. curba plana obtzinuta dintro curba data cu ajutorul unui punct fix shi al unei secante care se roteshte sprijininduse pe punctul fix; sin. spirala lui Arhimede; ~litic (v. litic₁) adj. s. n. 1. adj. Care apartzine neoliticului. 2. s. n. Epoca pietrei lustruite; ~log (v. log) s. m. persoana care foloseshte frecvent termeni recent imprumutatzi; ~logie (v. logie₁) s. f. introducere folosire a neologismelor; ~morf (v. morf) adj. cu infatzishare noua sau cu caractere noi; ~morfie (v. morfie) s. f. aparitzie la hibrizii din prima generatzie a unor caractere noi deosebite de cele ale parintzilor; ~morfogen (v. morfo v. gen₁) adj. (despre factori) care produce neomorfoze; ~morfoza (v. morfoza) s. f. 1. s. f. Regenerare a tzesuturilor sau organelor distruse. 2. Regenerare a unui organ intro forma noua shi neobishnuita; ~pitec (v. pitec) s. m. specie de maimutza de la inceputul erei tertziare; ~plasm (v. plasm) s. n. tzesut de neoformatzie rezultat din proliferarea patologica a celulelor; ~plazie (v. plazie) s. f. proces patologic de formare a unui tzesut nou printro inmultzire excesiva a celulelor; ~tenie (v. tenie) s. f. (la unele animale) fenomen de persistentza a caracterelor larvare in starea de adult; ~tip (v. tip) s. n. exemplar botanic care inlocuieshte tipul pierdut sau distrus colectat de pe locul clasic; ~zoic (v. zoic) s. n. ultima era geologica care se continua de la sfirshitul mezozoicului pina astazi cuprinzind perioadele paleogena neogena shi cuaternara; sin. cainozoic cenozoic; ~zom (v. zom) s. m. precursor al ribozomului.