tumoare sf [At: MAN. SANAT. 359/25 / V: ~ora (Pl: ~ri) (rar) ~oara / Pl: ~ori / E: fr tumeur lat tumor oris] (Med) 1 Masa de tzesut nou format care se dezvolta intrun organism prin inmultzirea exagerata patologica a unor celule Si: (pop) bolfa crescatura umflatura. 2 (Iuz; is) ~ alba Osteoartrita tuberculoasa.

TUMOÁRE tumori s. f. Excrescentza pe un tzesut cauzata de dezvoltarea anormala a celulelor. Este vorba de o tumoare canceroasa formata in mucoasa gurii. PARHON O. A. I 153. Tumorile cele mari prezinta o mare diferentza de consistentza shi de degenerare intre ele. BABESH O. A. I 453.

TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescentzelor patologice constituite dintrun tzesut de formatzie noua rezultat dintro activitate anormala a celulelor. // (In forma tumor tumori) Element prim de compunere savanta cu semnificatzia „(referitor la o) tumoare” „de tumoare”. [Var. tumora s.f. / < fr. tumeur cf. lat. tumor].

TUMOÁRE s. f. excrescentza patologica dintrun tzesut de formatzie noua rezultat dintro activitate anormala a celulelor. (< fr. tumeur lat. tumor)

TUMOÁRE ~óri f. med. TZesut nou format care se dezvolta prin inmultzirea anormala shi patologica a unor celule shi care tinde spre autonomie biologica. ~ benigna. ~ maligna. [G.D. tumorii] /<fr. tumeur lat. tumor ~oris

tumoare f. Med. umflatura.

*tumoáre f. pl. orĭ (lat. tumor). Med. Unflatura mórbida bolfa. V. chist motilca gilca.

tumora sf vz tumoare

TUMÓRA s.f. v. tumoare.

!tumoáre/tumóra s. f. g.d. art. tumórii; pl. tumóri

tumoáre s. f. g.d. art. tumórii; pl. tumóri

tumoare pl. tumori

!tumora (med.)/tumoare s. f. g.d. art. tumorii; pl. tumori

tumóra v. tumoáre

TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformatzie. 2. tumoare maligna v. cancer.

TUMOARE s. (MED.) 1. neoformatzie. 2. tumoare maligna = cancer neoplasm (rar) neoplazie (pop.) rac (Transilv.) shui (inv.) schir.