NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Pref. ne- + hotărâre.

nehotărâre sf [At: VLAHUȚĂ, N. 163] 1 Lipsă de hotărâre Si: ezitare, indecizie, șovăială. 2 (Rar) Însușire a unui lucru de a nu fi bine format, conturat. 3 (Rar) Lipsă de precizie. 4 (Rar) Lipsă de claritate. etimologie lipsă în original

NEHOTĂRẤRE s. f. Lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială. – Ne- + hotărâre.

NEHOTĂRÎ́RE s. f. Lipsă de hotărîre, ezitare, șovăială, îndoială. E în mine o nehotărîre parcă aproape de panică. CAMIL PETRESCU, U. N. 295. Evantia, îngrozită de cele ce auzise din gura lui Ahile, se frămînta în frigurile nehotărîrii. BART, E. 343.

nehotărîre f. starea celui nehotărît.

nehotărî́re f. Caracteru celuĭ nehotărît, indeciziune.

nehotărấre s. f., g.-d. art. nehotărấrii

nehotărâre s. f., g.-d. art. nehotărârii; pl. nehotărâri

NEHOTĂRÂRE s. 1. v. nesiguranță. 2. v. ezitare.

NEHOTĂRÂRE s. v. imprecizie.

NEHOTĂRÎRE s. 1. ezitare, nesiguranță, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.) 2. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, pregetare, șovăială, șovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilație. (~ lui era nejustificată.)

nehotărîre s. v. IMPRECIZIE.

NEHOTĂRÎRE. Subst. Nehotărîre, ezitare, codeală, codire, șovăială (fig.), șovăire (fig.), pregetare (pop.), indecizie. Îndoială, îndoire (înv.), nesiguranță, incertitudine, dubiu, semn de întrebare (fig.), echivoc, ambiguitate. Suspiciune, neîncredere, rezervă. Nestatornicie, instabilitate, nestabilitate, inconstanță, inconsecvență, neconsecvență; oscilare (fig.), oscilație (fig.), fluctuație, pendulare (fig.) Sfială, sfiiciune, sfiire, timiditate. Adj. Nehotărît, ezitant, șovăitor (fig.), șovăit (rar), șovăielnic (fig.), șovăind (rar), indecis, nedecis. Îndoielnic, îndoios (rar), nesigur, neclar, vag, echivoc, ambiguu (livr.), incert, dubios, suspect. Suspicios, neîncrezător, rezervat. Nestatornic, instabil, nestabil, schimbător, inconstant, neconstant, inconsecvent, neconsecvent; oscilant (fig.), fluctuant. Sfios, sfiicios, sfieț (înv.), timid. Vb. A fi nehotărît, a ezita, a se codi, a șovăi (fig.), a pregeta (pop.). A fi nesigur, a se îndoi, a sta la îndoială, a nu avea certitudinea, a fi în dubiu, a fi sub semn de întrebare, a sta în cumpănă, a cumpăni, a cîntări (fig.). A suspecta, a nu avea încredere (în ceva, în cineva). A oscila (fig.), a pendula (fig.). A se sfii, a nu îndrăzni, a nu se încumeta, a se jena să.... Adv. Fără convingere, fără siguranță; cu șovăire, cu pași nesiguri. În cumpănă, în cumpănire. V. evitare, frică, instabilitate, prudență, suspiciune.