negociere sf [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 175 / V: ~oți~, ~oțiare / P: ~ci-e~ / Pl: ~ri / E: negocia] 1 Purtare a unor discuții pentru încheierea convențiilor economice, politice etc. Si: (înv) negociație. 2 (Ccr; lpl) Tratative. 3 (Spc; îs) ~ri diplomatice Tratative duse în vederea încheierii unor tratate sau convenții internaționale. 4 Intermediere a unei afaceri, a unei căsătorii etc. 5 Încheiere a unei căsătorii în urma unor discuții și pe baza unor condiții stabilite în prealabil. 6 Efectuare a unor operații comerciale de vânzări de titluri, rente etc., ceea ce presupune negocieri prealabile. 7 Discuție purtată pentru stabilirea prețului unei mărfi, a unei oferte etc. Si: (pop) târguială, tocmeală.

NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. (Mai ales la pl.) Acțiunea de a negocia; tratative. După trei luni de negocieri și intervenire a mai multor puteri amice, se hotărăște ca postelnicul cel mare al Moldovei... să exprime părerea sa de rău pentru neînțelegerea urmată. GHICA, S. XI.

NEGOCIÉRE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].

NEGOCIÉRE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ~ri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)

NEGOCIÉRE ~i f. 1) v. A NEGOCIA. 2) la pl. Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții. [Sil. -ci-e-] /v. a negocia

negoțiare sf vz negociere

negoțiere sf vz negociere

*negociațiúne f. (fr. négociation). Acțiunea de a negocia. Afacere care se negociază: fericită negociațiune. – Și -ație și -iére.

negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

negociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. negociérii; pl. negociéri

NEGOCIÉRE s. 1. (înv.) negociație. (~ a unei tranzacții.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

NEGOCIERE s. 1. (înv.) negociație. (~ a unei tranzacții.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)