NEFERICÍRE nefericiri s. f. Starea situatzia celui nefericit; nenorocire; intamplare imprejurare care aduce cuiva suferintza necaz nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire din pacate. Pref. ne + fericire.

nefericire sf [At: SHINCAI HR. I 206/17 / V: (reg) naf~ / Pl: ~ri / E: ne + fericire] 1 Lipsa de fericire. 2 Stare a celui nefericit Si: nemangaiere (3) nenoroc (3) nenorocire (7). 3 Suferintza morala. 4 Imprejurare intamplare etc. care aduce cuiva suferintza necaz. 5 (Ilav) Din ~ Din pacate.

NEFERICÍRE nefericiri s. f. Starea situatzia celui nefericit; nenorocire; intamplare imprejurare care aduce cuiva suferintza necaz nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire din pacate. Ne + fericire.

NEFERICÍRE nefericiri s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. Citeva clipe iam facut sa uite propriile lor nefericiri shi sa se induiosheze de ale altora. BRATESCUVOINESHTI I. 12. Imi ramasese adinc sapata in memorie suvenirea nefericirii shi mizeriei lor. CARAGIALE O. III 145. De cind teai dus toate nefericirile mau impresurat. NEGRUZZI S. I 62. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire din pacate.

NEFERICÍRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Intamplare care aduce suferintza necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din pacate. /ne + fericire

nefericire f. 1. stare demna de compatimire; 2. soarta intamplare rea.

nefericíre f. Nenorocire situatziune saŭ intimplare nefericita.

nefericíre s. f. g.d. art. nefericírii; pl. nefericíri

nefericíre s. f. g.d. art. nefericírii; pl. nefericíri

NEFERICÍRE s. nenoroc nenorocire (inv.) meseratate mishelatate. (~ vietzii lui.)

NEFERICIRE s. nenoroc nenorocire (inv.) meseratate mishelatate. (~ vietzii lui.)

Nefericire ≠ fericire noroc

NEFERICIRE. Subst. Nefericire nenorocire necaz. Dezamagire deceptzie deziluzie deznadejde desperare. Tristetze intristare jale durere (fig.) indurerare amar amarire (rar) amaraciune suferintza suferire (inv.) necaz suparare dezolare mihnire zdrobire (fig.). Nefericit nenorocit. Adj. Nefericit neferice (inv.) nenorocit. Dezamagit deceptzionat deziluzionat deznadajduit desperat. Trist intristat abatut zdrobit (fig.) darimat (fig.) neconsolat nemingiiat indurerat amar (fig.) amarit mihnit necajit suparat dezolat. Vb. A fi nefericit a fi nenorocit a fi necajit. A neferici (rar) a aduce (cuiva) nefericire a nenoroci a amari a necaji a napastui. A deznadajdui a despera. A se intrista a se amari (fig.) a se indurera a se mihni. Ai fi (cuiva) viatza amara a fi vai shi amar de viatza cuiva a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci ashi distruge viatza. Adv. Din nefericire din nenorocire din pacate. V. dezastru durere necaz neplacere suparare tristetze.