NEFERICIRE. Subst. Nefericire nenorocire necaz. Dezamagire deceptzie deziluzie deznadejde desperare. Tristetze intristare jale durere (fig.) indurerare amar amarire (rar) amaraciune suferintza suferire (inv.) necaz suparare dezolare mihnire zdrobire (fig.). Nefericit nenorocit. Adj. Nefericit neferice (inv.) nenorocit. Dezamagit deceptzionat deziluzionat deznadajduit desperat. Trist intristat abatut zdrobit (fig.) darimat (fig.) neconsolat nemingiiat indurerat amar (fig.) amarit mihnit necajit suparat dezolat. Vb. A fi nefericit a fi nenorocit a fi necajit. A neferici (rar) a aduce (cuiva) nefericire a nenoroci a amari a necaji a napastui. A deznadajdui a despera. A se intrista a se amari (fig.) a se indurera a se mihni. Ai fi (cuiva) viatza amara a fi vai shi amar de viatza cuiva a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci ashi distruge viatza. Adv. Din nefericire din nenorocire din pacate. V. dezastru durere necaz neplacere suparare tristetze.