NEFERICÍRE nefericiri s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. Citeva clipe iam facut sa uite propriile lor nefericiri shi sa se induiosheze de ale altora. BRATESCUVOINESHTI I. 12. Imi ramasese adinc sapata in memorie suvenirea nefericirii shi mizeriei lor. CARAGIALE O. III 145. De cind teai dus toate nefericirile mau impresurat. NEGRUZZI S. I 62. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire din pacate.