optziuni
  • info

9 definitzii pentru naruit

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

NARUÍT A naruitzi te adj. Daramat surpat prabushit; spec. (despre constructzii) ruinat. V. narui.

NARUÍT A naruitzi te adj. Daramat surpat prabushit; spec. (despre constructzii) ruinat. V. narui.

naruit ~a a [At: M. COSTIN ap. LET. I 17/33 / Pl: ~itzi ~e / V: (reg) ~roit / E: narui] 1 Daramat. 2 (Spc; d. constructzii) Ruinat.

NARUÍT A naruitzi te adj. Darimat prabushit surpat pravalit; (despre constructzii) ruinat darapanat. Prin shuri pe sub shopruri pe prispe naruite se ingramadeau strins unii in altzii. CAMILAR N. I 10. Un munte naruit astupa valea dea curmezishul. VLAHUTZA O. A. III 33. ◊ Fig. Petre privea lung fatza naruita a batrinului boier. REBREANU R. II 201. Nu mai rascoli cenusha naruitelor poveshti! VLAHUTZA O. A. I 34. Infirmi naruitzi otravitzi prin influentza coroziva a vitriolului. ALECSANDRI S. 7.

NARUIT adj. (Mold.) Darimat surpat prabushit; ruinat. Care nume shi pe o peatra de sau aflat la o cetate naruita la Galatzi am cetito latineshte. M. COSTIN. Etimologie: narui. Vezi si narui naruitura.

naroit ~a a vz naruit

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

NARUÍT adj. 1. v. daramat. 2. cazut prabushit pravalit rasturnat. (Un gard ~.)

NARUÍT s. v. prabushire.

NARUIT adj. 1. darapanat darimat prabushit pravalit risipit surpat (pop.) hiit. (O veche constructzie ~.) 2. cazut prabushit pravalit rasturnat. (Un gard ~.)

NARUIT s. cadere darapanare darimare darimat naruire prabushire pravalire risipire surpare surpat (rar) prabusheala (inv.) risipa. (~ unui zid.)

Intrare: naruit
naruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naruit
  • naruitul
  • naruitu‑
  • naruita
  • naruita
plural
  • naruitzi
  • naruitzii
  • naruite
  • naruitele
genitiv-dativ singular
  • naruit
  • naruitului
  • naruite
  • naruitei
plural
  • naruitzi
  • naruitzilor
  • naruite
  • naruitelor
vocativ singular — —
plural — —
naroit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naroit
  • naroitul
  • naroita
  • naroita
plural
  • naroitzi
  • naroitzii
  • naroite
  • naroitele
genitiv-dativ singular
  • naroit
  • naroitului
  • naroite
  • naroitei
plural
  • naroitzi
  • naroitzilor
  • naroite
  • naroitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

naruit, naruitaadjectiv

  • 1. Daramat, prabushit, pravalit, surpat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: daramat prabushit pravalit surpat
    • format_quote Un munte naruit astupa valea dea curmezishul. VLAHUTZA O. A. III 33. DLRLC
    • format_quote figurat Petre privea lung fatza naruita a batrinului boier. REBREANU R. II 201. DLRLC
    • format_quote figurat Nu mai rascoli cenusha naruitelor poveshti! VLAHUTZA O. A. I 34. DLRLC
    • format_quote figurat Infirmi naruitzi otravitzi prin influentza coroziva a vitriolului. ALECSANDRI S. 7. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Despre constructzii: darapanat, ruinat. DEX '09 DLRLC
      sinonime: darapanat ruinat
      • format_quote Prin shuri pe sub shopruri pe prispe naruite se ingramadeau strins unii in altzii. CAMILAR N. I 10. DLRLC
etimologie:
  • vezi narui DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.