17 definiții pentru măgădău
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Cf. măgădan.
măgădău sm [At: CONV. LIT. XI, 67 / V: (reg) macad~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Fam) Om (tânăr) înalt, voinic și cam prost Si: măgădan Vz căscăund.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Regional) Bărbat mare la trup; vlăjgan, lungan. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. – Variantă: mîgădán[1] (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.
- Intrarea mîgădan face trimitere la măgădan, care nu figurează în dicționar. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măgădău m. ștrengar mare. [Fuziune din măgar și (derbe)deu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MACADẮU s. m. v. măgădău.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
MACADẮU s. m. v. măgădău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
macadău sm vz măgădău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măgădan sm [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~i / E: ns cf măgădău] (Fam) Măgădău.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎGĂDÁN s. m. v. măgădan.[1]
- Măgădan nu figurează în dicționar. Varianta aceasta este menționată la intrarea măgădău. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
macadắŭ, V. măgădan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măgădán și -dắŭ m. (cp. cu magaoaĭe, mogîldeață, mogîldan și ung. magas, înalt. P. sufix, cp. cu bădăran). Sud. Goblezan, hojmalăŭ, lungan, vlăjgan, băĭetan înalt: uĭte măgădanu! (Sov. 186). – În Mold. nord macadăŭ (Șez. 36, 11).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
măgădắu (reg.) s. m., art. măgădắul; pl. măgădắi, art. măgădắii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
macadắu (= măgădău) s. m. (pl. macadăi)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măgădău s. v. GĂLIGAN. LUNGAN. VLĂJGAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂGĂDĂU s. m. (Familiar) Om (tînăr) înalt, voinic (v. găligan, lungan, vlăjgan) și cam prost (v. c ă s c ă u n d). Ia, ascultă, bagă-ți mințile în cap, că zău, cît ești de măgădău. . . pe legea mea, mă scoți din sărite. CONV. LIT. XI, 67, cf. PONTBRIANT, D., LM. Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său. ISPIRESCU, U. 82, cf. DDRF, ALEXI, W., CANDREA, F. 16, PAMFILE, J. III, 90. Nu ți-e rușine, Dacă nu de el, de mine, Măgădăule, să-ți pui Mintea c-un crîmpei de pui? ARGHEZI, S. P. 116. Cine să cuteze să se pună cu el, mai ales că era cîtă mai măgădăul? PAS, Z. I, 104. Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. Al cui ești, mă, a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50, cf. 44, 47. Ești coșcogemite macadău și te amesteci în joaca copiilor. Com. din PIATRA-NEAMȚ. – Pl.: măgădăi. – Și: (regional) macadău s. m. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă g ă d a n.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
măgădău, măgădăisubstantiv masculin
- 1. Bărbat mare la trup (și cam prost). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Odată mă pomenesc cu o matahală lîngă mine. – Al cui ești, mă? a vorbit măgădăul. PREDA, Î. 50. DLRLC
- Joe, după ce se făcu măgădău mare, răsturnă pe tat-său din scaunul domniei. ISPIRESCU, U. 82. DLRLC
-
etimologie:
- măgădan DEX '98 DEX '09