LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.

lungan, ~ă smf, a [At: JIPESCU / Pl: ~i, ~e / E: lung + -an] (Irn; dep) 1-2 (Persoană) înaltă și slabă Si: lungău (1-2), lungoci (1-2).

LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.

LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană foarte înaltă și slabă, deșirată. Singurul om de acolo îndreptățit să ia măsuri într-o asemenea împrejurare era un lungan smolit. GALAN, B. I 19. Privi furiș înspre spatele lunganului din fața noastră. SADOVEANU, P. S. 29. Un lungan, coborînd prispa unei cîrciumi, căzu grămadă și nu se mai sculă. M. I. CARAGIALE, C. 9.

LUNGÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană neobișnuit de înaltă și slabă; om deșirat. /lung + suf. ~an

lungan a. prea lung. ║ m. om deșirat și slab.

lungán, -ă s. (d. lung). Fam. Om prea înalt și slab.

lungán (fam.) s. m., pl. lungáni

lungán s. m., pl. lungáni

LUNGÁN s. găligan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădăn, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cât toate zilele.)

LUNGAN s. găligan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădan, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cît toate zilele.)

LUNGANI, com. în jud. Iași, situată în Câmpia Jijiei Inferioare, pe dr. râului Bahlui; 4.732 loc. (2000). Iazuri pentru piscicultură. Viticultură. Satul L. este menționat documentar în 1490. Biserica Adormirea Maicii Domnului (1813), în satul Goești.