LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană foarte înaltă și slabă, deșirată. Singurul om de acolo îndreptățit să ia măsuri într-o asemenea împrejurare era un lungan smolit. GALAN, B. I 19. Privi furiș înspre spatele lunganului din fața noastră. SADOVEANU, P. S. 29. Un lungan, coborînd prispa unei cîrciumi, căzu grămadă și nu se mai sculă. M. I. CARAGIALE, C. 9.