7 definiții pentru măcinat (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂCINÁT2, -Ă, măcinați, -te, adj. Prefăcut în făină; prefăcut în pulbere. ♦ Distrus, ros, mâncat2. – V. măcina.
MĂCINÁT2, -Ă, măcinați, -te, adj. Prefăcut în făină; prefăcut în pulbere. ♦ Distrus, ros, mâncat2. – V. măcina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
măcinat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: măcina] 1 (D. boabe de cereale) Prefăcut în făină. 2 (D. materiale solide) Prefăcut în pulbere. 3 Sfărâmat. 4 Erodat de agenți fizici, de vreme. 5 Surpat. 6 (Fig) Obsedat. 7 (Fig) Chinuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCINÁT2, -Ă, măcinați, -te, adj. (Despre boabe de cereale) Prefăcut în făină; (despre alte boabe) prefăcut în pulbere. Cafea măcinată. ◊ Fig. Pas cu pas, suflînd greu, pedeștrii treceau prin neaua măcinată. SADOVEANU, O. VI 123. ◊ (Despre alte obiecte) Fărîmat, distrus, ros. În bazinul pătrat, cu marginile de piatră căzute și măcinate, apa de ploaie, neagră și putredă, răsfrîngea ochiuri tremurate de cer. C. PETRESCU, A. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măcinat a. redus în pulbere. ║ n. lucrarea de a măcina: măcinatul grâului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂCINÁT adj. 1. v. ruinat. 2. mâncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂCINAT adj. 1. dărăpănat, degradat, părăginit, prăpădit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. mîncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂCINAT2, -Ă adj. 1. (Despre boabe de cereale) Prefăcut în făină; (despre alte materiale solide) prefăcut în pulbere. Cf. PONTBRIANT, D., ALEXI, W. Cafea măcinată. ♦ Sfărîmat, fărîmițat; frămîntat. Pas cu pas, suflînd greu, pedeștrii treceau prin neaua măcinată. SADOVEANU, O. VI, 123. Octavian Sabin străbătu peronul măcinat de bombe. T. POPOVICI, E. 269. 2. Ros, mîncat (de agenți fizici, de vreme) ; p. ext. distrus, ruinat. Pietroaiele măcinate de pe dealul Ulmușorului. ODOBESCU, S. III, 198. – Pl.: măcinați, -le. – V. măcina.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
măcinat, măcinatăadjectiv
- 1. Prefăcut în făină; prefăcut în pulbere. DEX '09 DLRLC
- Cafea măcinată. DLRLC
- Pas cu pas, suflînd greu, pedeștrii treceau prin neaua măcinată. SADOVEANU, O. VI 123. DLRLC
-
- În bazinul pătrat, cu marginile de piatră căzute și măcinate, apa de ploaie, neagră și putredă, răsfrîngea ochiuri tremurate de cer. C. PETRESCU, A. 154. DLRLC
-
-
etimologie:
- măcina DEX '98