5 definiții pentru mândruț (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNDRÚȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uț.

MÂNDRÚȚ, -Ă, mândruți, -țe, adj., s. m. și f. (Pop.) Diminutiv al lui mândru; (în special) persoană dragă cuiva de sex opus. – Mândru + suf. -uț.

mândruț, ~ă smf, a [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 404 / Pl: ~i, ~e / E: mândru + -uț] 1-18 (Pop; șhp) (Cam) mândru (11-18, 24) Si: mândruc (1-18), mândruică (1-18), mândruliță (1-18), mândruluc (1-18), mândruluț (1-18), mândrușcă (1-18).

MÎNDRÚȚ, mîndruți, s. m. (Popular) Diminutiv al lui mîndru1; iubit. Bădița cel sărăcuț, Zău, acela mi-i drăguț, Că, zău, ăla mi-i mîndruț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 38.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mândrúț (pop.) adj. m., s. m., pl. mândrúți; adj. f., s. f. mândrúță, pl. mândrúțe

mândrúț adj. m., s. m., pl. mândrúți; f. sg. mândrúță, pl. mândrúțe

Intrare: mândruț (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mândruț
  • mândruțul
  • mândruțu‑
plural
  • mândruți
  • mândruții
genitiv-dativ singular
  • mândruț
  • mândruțului
plural
  • mândruți
  • mândruților
vocativ singular
  • mândruțule
  • mândruțe
plural
  • mândruților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mândruț, mândruțisubstantiv masculin
mândruță, mândruțesubstantiv feminin
mândruț, mândruțăadjectiv

  • 1. popular Diminutiv al lui mândru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cucuruz de pe deluț, Ce ești, bade-așa mîndruț? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 404. DLRLC
    • format_quote Zece care ș-o căruță Pline cu fete mîndruțe. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 443. DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Persoană) dragă cuiva de sex opus. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bădița cel sărăcuț, Zău, acela mi-i drăguț, Că, zău, ăla mi-i mîndruț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 38. DLRLC
      • format_quote Amintirea mîndruțelor cărora vînătorul le destină cîte o «cetină frumoasă de brad verde, neuscat». ODOBESCU, S. III 90. DLRLC
      • format_quote Unde mergi bade-n cocie? – La cosit, soro Mărie, Să cosesc frunza căpșunii, Să iubesc mîndruța lumii. HODOȘ, P. P. 47. DLRLC
      • format_quote Nu mi-i foame, nu mi-i sete, Nici mi-i dor de codrul verde, Dar mi-i dor de satul meu, Că am trei mîndruțe-n el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122. DLRLC
etimologie:
  • Mândru + sufix -uț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.