MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; insushirea de a fi muzical; armonie sonoritate armonioasa. ♦ Particularitate in special a poeziei rezultata din aliteratziile ritmul cadentza shi intonatzia versurilor. Din fr. musicalité.

muzicalitate sf [At: GHEREA ST. CR. I 158 / Pl: ~tatzi / E: fr musicalité] 13 Insushire de a fi muzical (78 11). 45 Caracter muzical (8 11). 6 Sonoritate placuta armonioasa.

MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; insushirea de a fi muzical; armonie sonoritate armonioasa. Din fr. musicalité.

MUZICALITÁTE s. f. Caracter muzical; insushirea de a fi muzical; armonie sonoritate. Muzicalitatea interioara a stilului lui Russo are uneori o functziune imitativa. VIANU A. P. 45. Din pana lui Eminescu ies capodopere muzicalitatea limbii potrivirea desavirshita a imaginilor cu simtzirea shi o economie perfecta in privintza spatziului. GHEREA ST. CR. I 158.

MUZICALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie sonoritate. [< muzical + itate cf. fr. musicalité].

MUZICALITÁTE s. f. insushirea de a fi muzical; armonie sonoritate. (< fr. musicalité)

MUZICALITÁTE f. Caracter a ceea ce este muzical; armonie. ~ea limbii. /<fr. musicalité

muzicalitáte s. f. g.d. art. muzicalitắtzii

muzicalitáte s. f. g.d. art. muzicalitatzii

MUZICALITÁTE s. 1. v. cantabilitate. 2. v. armonie.

MUZICALITATE s. 1. (MUZ.) cantabilitate melodicitate. (~ unei compozitzii.) 2. armonie melodie sonoritate. (~ interioara a versului.)

MUZICALITATE (< muzical) Particularitate indeosebi a poeziei rezultind din armonia aliteratziile ritmul cadentza intonatzia versurilor. Caracteristica poeziei lui Eminescu a lui Al. Macedonski G. Coshbuc Dimitrie Anghel a lui G. Bacovia I. Minulescu sh.a. Ex. Peste virfuri trece luna Codrushi bate frunza lin Dintre ramuri de arin Melancolic cornul suna. (M. EMINESCU Peste virfuri) Rasuna din margine de tirg Un bangat puternic de arma. E toamna... metalic saud Gornishtii in fund la cazarma... (G. BACOVIA Toamna)