mulțumire sf [At: N. TEST. (1648), 197^v/31 / V: (îvp) ~țăm~, ~țem~, ~țim~ / Pl: ~ri / E: mulțumi] 1 Exprimare a recunoștinței, a satisfacției Si: (îvr) mulțumeală. 2 (Înv) Aprobare a acțiunilor cuiva. 3-4 (Stare de) satisfacție, (de) bucurie. 5 Ceea ce produce satisfacție, bucurie Si: (îvp) mulțumită. 6-7 (Înv, îljv) De ~țăm~ (Într-un mod) satisfăcător. 8 (Înv; îe) A avea de ~ A fi mulțumit să... 9 (Îae) A considera ca bucurie să... 10 (Rar) Capriciu. 11 (Îvp) Răsplătire. 12 (Îvp) Recompensă materială.

MULȚUMÍRE, mulțumiri, s. f. (Și în forma mulțămire) 1. Acțiunea de a mulțumi, exprimare a recunoștinței; răsplătire, recompensă. Ca dar de mulțămire pentru mire ele primesc de la mireasă... mere și altele. ȘEZ. XII 16. 2. Satisfacție, plăcere, bucurie. Peste un an de la plecare, întorcîndu-se împăratul biruitor de la război, a găsit acasă mare mulțumire: cocon împărătesc de trei luni în vîrstă. CARAGIALE, P. 105. C-o mulțumire adîncă, nemaisimțită, El în ochii ei se uită. EMINESCU, O. I 53. Pe tine, an tînăr, te văz cu mulțămire! ALEXANDRESCU, M. 4. – Variantă: (regional) mulțămíre s. f.

MULȚUMÍRE ~i f. 1) v. A MULȚUMI și A SE MULȚUMI. 2) Sentiment de bucurie; satisfacție; plăcere. /v. a mulțumi

mulțumire f. 1. manifestare de recunoștință și vorbele cu cari se exprimă: i-am adus muțumiri; 2. plăcere, bucurie: am avut o mare mulțumire; 3. starea persoanei mulțumite.

mulțămire sf vz mulțumire

mulțemire sf vz mulțumire

mulțimire sf vz mulțumire

mulțămíre f. Arătarea recunoștințeĭ pin vorbe. Răsplată, recompensă. Satisfacțiune, bucurie, plăcere: soldațiĭ eraŭ plinĭ de mulțămire de ceĭa ce le spusese generalu.

mulțumíre s. f., g.-d. art. mulțumírii; pl. mulțumíri

mulțumíre s. f., g.-d. art. mulțumírii; pl. mulțumíri

MULȚUMÍRE s. 1. v. slavă. 2. v. satisfacție. 3. v. bucurie.

MULȚUMÍRE s. v. compensare, compensație, daune, despăgubire, răsplată, recompensă, reparație.

MULȚUMIRE s. 1. (BIS.) har, mulțumită, slavă. (Aduce ~ divinității.) 2. satisfacție, (rar) satisfacere. (Am cel puțin ~ că...) 3. bucurie, desfătare, mîngîiere, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.)

mulțumire s. v. COMPENSARE. COMPENSAȚIE. DAUNE. DESPĂGUBIRE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. REPARAȚIE.

Mulțumire ≠ nemulțumire