MULȚUMÍTĂ, (rar) mulțumite, s. f. (Și în forma regională mulțămită) 1. Recunoștință; recompensă, răsplată; cuvinte prin care se exprimă recunoștința. Abia își isprăvise mulțumită, și alți creștini din sat sosiră la el. GALACTION, O. I 255. La gît purta o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulțămită, pentru că a căutat-o la boală. CREANGĂ, P. 291. Auzit-ai mulțumite, Mulțumite-mbobocite, Bodaproste înflorite. PĂSCULESCU, L. P. 8. ♦ (Cu valoare de prepoziție, urmat de un dativ) Datorită (unei persoane sau unui lucru). Mulțumită domnului, părinții noștri aveau de unde; căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor. CREANGĂ, A. 103. 2. Mulțumire (2). Oamenii ce iubesc noul vor ceti cu mulțămită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut. NEGRUZZI, S. II 290. – Variantă: (regional) mulțămítă s. f.

MULȚUMÍTĂ¹ ~e f. v. A MULȚUMI. ◊ Mulțumita seacă nimănui nu-i dragă se spune, în glumă, când cineva se aștepta la o recompensă materială și nu la una spirituală. /v. a mulțumi

mulțumită f. mulțumire.

mulțumit, ~ă [At: CORESI, EV. 117 / V: (îvp) ~țăm~, (îrg) ~țem~ / Pl: ~iți, ~e / E: mulțumi] 1 a (Cu verbul „a fi”) Care se simte bine din punct de vedere sufletesc Si: bucuros, împăcat. 2 a (Cu verbul „a fi”) Căruia nu-i lipsește nimic Si: îndestulat, satisfăcut. 3 a (Cu verbul „a fi”) Care nu cere sau nu așteaptă mai mult Si: bucuros, împăcat, satisfăcut. 4 a (Înv) Care exprimă mulțumire (3). 5 sf (Pop; lsg) Răspuns la o închinare, la un salut, la o urare. 6 sf (Îla) De ~țămită Care exprimă o mulțumire. 7 sf (Îlav) Cu ~ă Cu cuvinte de mulțumire Si: mulțumind. 8 sf (Reg; îlv) A-și da ~țămita A renunța la... 9 sf (Îvp) Mulțumire (5). 10 sf (Nob; îlav) Cu ~a lui Rămânând mulțumit. 11 sf (Pgn; îlv) A fi de ~ă A satisface. 12 (Rar; îal) A bucura. 13 (Rar; îal) A mulțumi (9). 14 (îae; rar) A mulțumi (10). 15 sf (Îvp) Recunoaștere a unei îndatoriri sau a unei binefaceri. 16 sf (Îvp) Recunoștință exprimată prin daruri sau recompense materiale. 17 sf (Îvp; ccr) Ceea ce se oferă drept răsplată. 18 pp (Ccd; îf mulțumită) Cu ajutorul, prin intermediul Si: datorită, grație... 19-20 sf Mulțumire (3-4)

MULȚĂMÍTĂ s. f. v. mulțumită.

mulțămítă f., pl. e. Mulțămire, răsplată. Grație: mulțămită ție, am scăpat.

mulțumítă² (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mulțumítei; pl. mulțumíte

mulțumítă s. f., pl. mulțumíte

MULȚUMÍTĂ s. v. bucurie, desfătare, mângîiere, mulțumire, plăcere, răsplată, recompensă, recunoștință, satisfacție.

MULȚUMÍTĂ s., prep. 1. s. (BIS.) v. slavă. 2. prep. datorită.

mulțumită s. v. BUCURIE. DESFĂTARE. MÎNGÎIERE. MULȚUMIRE. PLĂCERE. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ. RECUNOȘTINȚĂ. SATISFACȚIE.

MULȚUMITĂ s., prep. 1. s. (BIS.) har, mulțumire, slavă. (Aduce ~ divinității.) 2. prep. datorită, grație, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.)