10 definiții pentru răsplătire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSPLĂTÍRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei; recompensare, recompensă. – V. răsplăti.
RĂSPLĂTÍRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei; recompensare, recompensă. – V. răsplăti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RĂSPLĂTÍRE, răsplătiri, s. f. Acțiunea de a răsplăti; (învechit) răsplată (pentru fapte bune sau rele). Tu, an nou ce ne vestești? Vii s-aduci patriei mele ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire? ALECSANDRI, P. A. 87. Răsplătire vei lua La neîndurarea ta. CONACHI, P. 31. Celui bun trebuie să i se facă răsplătire spre pilda celui rău. GOLESCU, Î. 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsplătire f. răsbunare: n’o să aibă răsplătire dela dreptul Dumnezeu? NEGR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsplătíre f. Rar. Răsplată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răsplătíre s. f., g.-d. art. răsplătírii; pl. răsplătíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răsplătíre s. f., g.-d. art. răsplătírii; pl. răsplătíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSPLĂTÍRE s. v. recompensare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSPLĂTÍRE s. v. pedeapsă, plată, răsplată, recompensă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSPLĂTIRE s. recompensare, (înv.) recompensație. (~ efortului cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsplătire s. v. PEDEAPSĂ. PLATĂ. RĂSPLATĂ. RECOMPENSĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
răsplătire, răsplătirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a răsplăti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pedeapsă plată recompensare recompensație recompensă răsplată
- Tu, an nou ce ne vestești? Vii s-aduci patriei mele ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire? ALECSANDRI, P. A. 87. DLRLC
- Răsplătire vei lua La neîndurarea ta. CONACHI, P. 31. DLRLC
- Celui bun trebuie să i se facă răsplătire spre pilda celui rău. GOLESCU, Î. 54. DLRLC
-
etimologie:
- răsplăti DEX '98 DEX '09