MUIÉRCEA, muiercea, s. m. (Pop.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. [Var.: muiérce s. f.] – Din muiere¹.

muiercea sm vz muierce

muĭércea (ea dift.) s. fără pl., gen. al luĭ. Fam. Epitet unuĭ om mueratic.

MUIÉRCE s. f. v. muiercea.

muierce sm [At: POLIZU / V: ~a / Pl: ? / E: drr muiercios] (Prt) 1 Bărbat afemeiat Si: (reg) muierotcă (1), muiergiu. 2 Om fricos, laș. 3 Bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o muiere (1) Si: (reg) muieroteă (2).

MUIÉRCE s. f. (Peior.) Bărbat muieratic, afemeiat; bărbat căruia îi place să se amestece în îndeletniciri specific femeiești, care se comportă ca o femeie. – Din muiere¹.^[1]

muierce m. 1. cel ce umblă după femei; 2. fig. mișel, fricos.

!muiercea (pop.) s. m., g.-d. art. lui muiercea; pl. muiercea

muiércea (pop.) s. m., g.-d. lui muiércea; pl. muiércea

muiérce/muiércea s. m.

MUIÉRCE s. v. afemeiat, crai.

muierce s. v. AFEMEIAT. CRAI.

muiérce s.m. (reg.) 1. cel ce umblă după femei. 2. (fig.) bărbat mișel, fricos.