10 definitzii pentru motivatzie

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MOTIVÁTZIE motivatzii s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conshtiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actziune sau sa tinda spre anumite scopuri. Din fr. motivation.

MOTIVÁTZIE motivatzii s. f. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conshtiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actziune sau sa tinda spre anumite scopuri. Din fr. motivation.

motivatzie sf [At: RALEA S. T. II 139 / Pl: ~i / E: fr motivation] (Rar) 12 Motivare (23).

MOTIVÁTZIE s.f. (Rar) Motivare. ♦ (Psih.) Totalitatea motivelor a consideratziilor sau a mobilurilor (conshtiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actziune sau sa tinda spre anumite scopuri. [Gen. iei. / cf. fr. motivation].

MOTIVÁTZIE s. f. 1. ansamblu de motive care explica un act o conduita; motivare justificare argumentare. 2. (psih.) ansamblu de factori dinamici care determina comportamentul unui individ. (< fr. motivation)

MOTIVÁTZIE f. psih. Totalitate a motivelor care determina o actziune sau un anumit mod de comportare. /<fr. motivation

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

motivátzie (tzie) s. f. art. motivátzia (tzia) g.d. art. motivátziei; pl. motivátzii art. motivátziile (tzii)

motivátzie s. f. (sil. tzie) art. motivátzia (sil. tzia) g.d. art. motivátziei; pl. motivátzii art. motivátziile (sil. tzii)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MOTIVÁTZIE s. 1. v. justificare. 2. v. argument. 3. v. scuza.

MOTIVATZIE s. 1. indreptatzire justificare motivare ratziune temei (livr.) legitimare legitimitate (pop.) noima (inv.) rezon. (~ unei hotariri.) 2. argument motiv motivare. (Cea mai buna ~ adusa in sprijinul...) 3. justificare motivare scuza (rar) scuzare (inv.) raspuns. (Nu are nici o ~ pentru cele facute.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

MOTIVATZIE (de la a motiva) Justificarea cauzala a faptelor shi reactziilor personajelor intro opera literara cauzele putind fi de natura psihologica cit shi rezultante ale desfashurarii evenimentelor. Motivatzia shi felul cum este realizata de scriitori conditzioneaza intro mare masura valoarea operei literare. Intro povestire evenimentele se aranjeaza datorita accentuarii cauzalitatzii ceea ce inseamna k actziunile shi atitudinile personajelor capata o logica a succesiunii lor au o succesiune temporalcauzala. Motivatzia mareshte iluzia realitatzii conferind functzie estetica evenimentelor povestite. Orice opera epica de la succinta schitza pina la complexul roman shi orice opera dramatica se organizeaza artistic datorita motivatziei. Varietatea tipurilor de opere epice shi dramatice are drept consecintza grade diferite de motivatzie mai riguroasa in unele opere (ex. romanul politzist piesa de teatru) mai atenuata shi mai elastica in altele (romanul fluviu epopeea).

Intrare: motivatzie
motivatzie substantiv feminin
  • silabatzie: -tzi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motivatzie
  • motivatzia
plural
  • motivatzii
  • motivatziile
genitiv-dativ singular
  • motivatzii
  • motivatziei
plural
  • motivatzii
  • motivatziilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

motivatzie, motivatziisubstantiv feminin

  • 1. rar Argument, argumentare, justificare, motivare, scuza. DN
    • 1.1. Totalitatea motivelor sau mobilurilor (conshtiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actziune sau sa tinda spre anumite scopuri. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.