mortificatzie sf [At: BARITZIU P. A. I 257 / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr mortification] 1 (Rar) Mortificare. 2 (Fig; lpl) Neplaceri vexatziuni persecutzii. 3 (Med) Necroza.

MORTIFICÁTZIE s.f. Mortificare. [Gen. iei var. mortificatziune s.f. / cf. fr. mortification].

MORTIFICÁTZIE s. f. mortificare. (< fr. mortification)

mortificatziune sf vz mortificatzie

MORTIFICATZIÚNE s.f. v. mortificatzie.

mortificatzi(un)e f. 1. Med. starea corpului sau a unei partzi a corpului ce se cangreneaza; 2. Teol. infranarea corpului shi a pasiunilor; 3. fig. umilire foarte mare.

*mortificatziúne f. (lat. mortificátio ónis). Actziunea de a mortifica. SHi átzie shi áre.

mortificátzie (tzie) s. f. art. mortificátzia (tzia) g.d. art. mortificátziei; pl. mortificátzii art. mortificátziile (tzii)

mortificátzie s. f. (sil. tzie) art. mortificátzia (sil. tzia) g.d. art. mortificátziei; pl. mortificátzii art. mortificátziile (sil. tzii)

mortificatzie