moravuri snp [At: NEGULICI / E: ctm năravuri + lat mos, moris] 1 Obiceiuri, deprinderi ale unui popor, ale unei clase sociale, ale unui grup de oameni. 2 Purtări, apucături, deprinderi ale unei persoane. 3 (Îs) Bunele ~ Decență în comportare.

MORAVÚRI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unei clase, ale unui mediu social etc.; purtări, apucături, deprinderi ale unei persoane. Stăpînă-sa... după cîte înțelegea cățelul Jap, era o femeie cu moravuri culpabile. GALACTION, O. I 304. Dar ginerele e băiat de la țară cu moravuri de la patruzeci și opt. REBREANU, R. I 29. Moravuri ușoare v. ușor.

MORÁVURI s.n. pl. Obiceiurile și deprinderile de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. [Sg. morav. / < lat. mores, după nărav].

MORÁVURI s. n. pl. obiceiuri și deprinderi de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. (după lat. mores)

MORÁVURI n. pl. Obiceiuri, tradiții sau deprinderi de conduită morală. /Din năravuri

morav n. (întrebuințat mai ales la plural). 1. deprinderi naturale sau dobândite, bune sau rele; 2. chip de traiu, obiceiuri particulare: a studia moravurile unui popor. [Compromis literar între lat. MOS și sinonimul popular nărav].

*moráv n., pl. urĭ (cuv. ibrid d. lat. mos, moris, obiceĭ, și -av din nărav). Obiceĭ, abitudine naturală saŭ luată pe urmă, bună saŭ rea. Obiceĭ, mod de traĭ.

morávuri s. n. pl.

morávuri s. n. pl.

MORÁVURI s. pl. v. comportare.

MORAVURI s. pl. apucătură, comportament, comportare, conduită, deprindere, maniere (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talîm. (Ce sînt ~ astea?).

moráv (-vuri), s. n. – Obicei, obiceiuri bune, moralitate. Creație artificială, din nărav încrucișat cu lat. mos, fr. moeurs (Philippide, Principii, 107). – Cf. moare.

CASTIGAT RIDENDO MORES (lat.) moravurile se îndreaptă prin râs – Deviza comediei dată de poetul francez J. de Santeul. Reliefează forța educativă a râsului.

O, TEMPORA, O, MORES! (lat.) o, vremuri! o, moravuri! – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2 și „De signi”, 56. Expresie a indignării față de corupția moravurilor.

FEMEIE DE MORAVURI UȘOARE balercă, bambilici, bașoaldă, bașoldină, bucățică bună, ciocănitoare, crăiță, damicelă, femeie slabă la refuz, finfă, jagardea, matracucă, mesalină, metreancă, munfă, paceaură, panaramă, papiță, pațachină, pipiță, pițipoancă, poamă, pocnitoare, podoabă, sugativă, știoaflă, teleică, tipesă, Venus din Milosu.