16 definitzii pentru moravuri
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
- argou (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor shi deprinderilor unui popor ale unui grup social sau ale unei persoane; conduita morala moralitate. ◊ Bunele moravuri = decentza in comportare. Din naravuri (refacut dupa lat. mos moris).
MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor shi deprinderilor unui popor ale unui grup social sau ale unei persoane; conduita morala moralitate. ◊ Bunele moravuri = decentza in comportare. Din naravuri (refacut dupa lat. mos moris).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
moravuri snp [At: NEGULICI / E: ctm naravuri + lat mos moris] 1 Obiceiuri deprinderi ale unui popor ale unei clase sociale ale unui grup de oameni. 2 Purtari apucaturi deprinderi ale unei persoane. 3 (Is) Bunele ~ Decentza in comportare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MORAVÚRI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor shi deprinderilor unui popor ale unei clase ale unui mediu social etc.; purtari apucaturi deprinderi ale unei persoane. Stapinasa... dupa cite intzelegea catzelul Jap era o femeie cu moravuri culpabile. GALACTION O. I 304. Dar ginerele e baiat de la tzara cu moravuri de la patruzeci shi opt. REBREANU R. I 29. Moravuri ushoare v. ushor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MORÁVURI s.n. pl. Obiceiurile shi deprinderile de comportare morala ale unui popor ale unei comunitatzi umane etc. [Sg. morav. / < lat. mores dupa narav].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
MORÁVURI s. n. pl. obiceiuri shi deprinderi de comportare morala ale unui popor ale unei comunitatzi umane etc. (dupa lat. mores)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
MORÁVURI n. pl. Obiceiuri traditzii sau deprinderi de conduita morala. /Din naravuri
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
morav n. (intrebuintzat mai ales la plural). 1. deprinderi naturale sau dobandite bune sau rele; 2. chip de traiu obiceiuri particulare: a studia moravurile unui popor. [Compromis literar intre lat. MOS shi sinonimul popular narav].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*moráv n. pl. urĭ (cuv. ibrid d. lat. mos moris obiceĭ shi av din narav). Obiceĭ abitudine naturala saŭ luata pe urma buna saŭ rea. Obiceĭ mod de traĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
morávuri s. n. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
morávuri s. n. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MORÁVURI s. pl. v. comportare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MORAVURI s. pl. apucatura comportament comportare conduita deprindere maniere (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce sint ~ astea?).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
moráv (vuri) s. n. Obicei obiceiuri bune moralitate. Creatzie artificiala din narav incrucishat cu lat. mos fr. moeurs (Philippide Principii 107). Cf. moare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
CASTIGAT RIDENDO MORES (lat.) moravurile se indreapta prin ras Deviza comediei data de poetul francez J. de Santeul. Reliefeaza fortza educativa a rasului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
O TEMPORA O MORES! (lat.) o vremuri! o moravuri! Cicero „In Catilinam” I 1 2 shi „De signi” 56. Expresie a indignarii fatza de coruptzia moravurilor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
FEMEIE DE MORAVURI USHOARE balerca bambilici bashoalda basholdina bucatzica buna ciocanitoare craitza damicela femeie slaba la refuz finfa jagardea matracuca mesalina metreanca munfa paceaura panarama papitza patzachina pipitza pitzipoanca poama pocnitoare podoaba sugativa shtioafla teleica tipesa Venus din Milosu.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N91) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
moravuri, moravurisubstantiv neutru plural
- 1. Totalitatea obiceiurilor shi deprinderilor unui popor ale unui grup social sau ale unei persoane; conduita morala. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: comportare moralitate
- Stapinasa... dupa cite intzelegea catzelul Jap era o femeie cu moravuri culpabile. GALACTION O. I 304. DLRLC
- Dar ginerele e baiat de la tzara cu moravuri de la patruzeci shi opt. REBREANU R. I 29. DLRLC
- 1.1. Bunele moravuri = decentza in comportare. DEX '09 DEX '98
-
- comentariu Unele dictzionare (mai vechi) indica shi forma de singular dar aceasta nu este recomandata. dexonline
etimologie:
- naravuri (refacut dupa limba latina mos moris). DEX '09 DEX '98 DN