monstruos, ~oasă [At: ALEXANDRESCU, M. 22 / P: ~stru-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr monstrueux] 1-2 a, av Cu un aspect, o conformație, o proporție, o intensitate etc. ieșite din comun, producând o impresie neplăcută, repulsie, groază etc. 3 a (Rar) Care are conformația, aspectul unui monstru (4), având mari anomalii fizice 5 a, av (Care este) îngrozitor. 6-7 a, av (Care este) revoltător.

MONSTRUÓS, -OÁSĂ, monstruoși, -oase, adj. 1. Ca un monstru; urît, hidos, pocit, anormal; fig. urît, neestetic, neartistic. Dacă a avut norocire a fi colaboratorul vreunui vodevil monstruos... ferice de el! NEGRUZZI, S. I 69. 2. Mare, colosal, de proporții extraordinare, nemaipomenit. Un vrej de care atîrnă un fruct monstruos. BOGZA, O. 26. [Apele Dunării] se varsă către țărm în urmă zvîrcolind inele monstruoase. GALACTION, O. I 169. ◊ (Adverbial) Cum e cu putință să s-apropie și să meargă alături două ființe atît de monstruos deosebite! VLAHUȚĂ, O. A. III 65. 3. Oribil, rău, crud.

MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. Hidos, pocit; anormal; (fig.) neestetic. ♦ Uriaș, colosal. 2. Rău, oribil, îngrozitor. [Pron. -stru-os. / cf. fr. monstrueux, lat. monstruosus].

MONSTRUÓS, -OÁSĂ adj. 1. hidos, pocit; anormal. 2. rău, oribil, îngrozitor. 3. uriaș, colosal. (< fr. monstrueux, lat. monstruosus)

MONSTRUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are aspect de monstru; asemănător cu un monstru. 2) Care se caracterizează prin trăsături morale de monstru; cu însușiri morale oribile. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește cruzime sau oroare; caracterizat prin cruzime și oroare excesivă. Faptă ~oasă. Crima ~oasă. [Sil. -stru-os] /<fr. monstrueux

monstruos a. 1. care are conformațiunea unui monstru: copil monstruos; 2. fig. demn de un monstru: cruzime monstruoasă; 3. extraordinar.

*monstruós, -oásă adj. (lat. monstruosus și monstrosus). Care are formă de monstru, diform, foarte urît: copil monstruos. Fig. Colosal, excesiv: mărime monstruoasă, ospăț monstruos. Oribil: crimă monstruoasă. Adv. În mod monstruos: a crește monstruos.

monstruós (-stru-os) adj. m., pl. monstruóși; f. monstruoásă, pl. monstruoáse

monstruós adj. m. (sil. -stru-os), pl. monstruóși; f. sg. monstruoásă, pl. monstruoáse

monstruos (u-o)

monstruos, -uoasă.

MONSTRUÓS adj. 1. v. urât. 2. v. dezgustător. 3. v. îngrozitor.

MONSTRUOS adj. 1. diform, hidos, hîd, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 2. dezgustător, odios, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 3. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.)