moderație sf [At: MOLNAR, I. 327/4 / V: (rar) ~iune sf / Pl: (rar) ~ii / E: lat moderatio, fr modération, it moderazione] 1 Cumpătare în manifestări, în felul de a trăi etc. Si: echilibru, moderanță (1). 2 Comportament care reflectă moderantismul (1) Si: moderanță (2). 3 Diminuare.

MODERÁȚIE s. f. Însușirea de a fi moderat, atitudine moderată; cumpătare, măsură, lipsă de exagerare.

MODERÁȚIE s.f. Însușirea de a fi moderat; cumpătare, măsură. [Gen. -iei, var. moderațiune s.f. / cf. lat. moderatio, fr. modération, it. moderazione].

MODERÁȚIE s. f. însușirea de a fi moderat; cumpătare. (< fr. modération, lat. moderatio, it. moderazione)

MODERÁȚIE f. Comportament lipsit de orice exces; purtare moderată; rigorism. [G.-D. moderației; Sil. -ți-e] /<lat. moderatio, ~onis, fr. modération, it. moderazione^[1]

moderațiune sf vz moderație

MODERAȚIÚNE s.f. v. moderație.

moderați(un)e f. 1. virtute ce constă în a păzi o măsură înțeleaptă în toate; 2. caracterul lucrului depărtat de orice exces: răspuns plin de moderațiune.

*moderațiúne f. (lat. moderátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te modera, cumpătare: moderațiunea prețurilor. – Și -áție.

!moderație (desp. -ți-e) s. f., art. moderația (desp. -ți-a), g.-d. moderații, art. moderației

moderáție (-ți-e) s. f., art. moderáția (-ți-a), g.-d. art. moderáției; pl. moderáții, art. moderáțiile (-ți-i-)

moderáție s. f. (sil. -ți-e), art. moderáția (sil. -ți-a), g.-d. art. moderáției; pl. moderáții, art. moderáțiile (sil. -ți-i-)^[1]

moderație

MODERAȚIE s. v. chibzuială.^[1]

MODERAȚIE s. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)