MITOCĂNÍE, (2) mitocănii, s. f. 1. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan. 2. Mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie.

mitocănie sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~ii / E: mitocan + ~ie] Atitudine, comportare, expresie de mitocan Si: bădărănie, grosălănie, mojicie.

MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Atitudine, comportare, afirmație etc. de mitocan; mojicie, grosolănie, bădărănie, vulgaritate. – Mitocan + suf. -ie.

MITOCĂNÍE, mitocănii, s. f. Purtare, faptă, vorbă de mitocan; bădărănie, mojicie.

MITOCĂNÍE ~i f. Comportare sau vorbă de mitocan; bădărănie. /mitocan + suf. ~ie

mitocănie f. mojicie.

mitocăníe f. Fam. Purtare de mitocan.

mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile

mitocăníe s. f., art. mitocănía, g.-d. art. mitocăníei; (fapte) pl. mitocăníi, art. mitocăníile

MITOCĂNÍE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mârlănie, mojicie, necuviință, nedelicatețe, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, râtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)

MITOCĂNIE s. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necioplire. (A comis o ~.)