MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, bot alungit, ochii mici și caninii lungi și tăioși; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius.

mistreț, ~eață [At: CONV. LIT. XXXIX, 1132 / V: ~ete / Pl: ~i, ~e / E: ml mixticius] 1 a (Pop; d. elemente care formează un tot) Care alternează. 2 a (Pop) Pestriț. 3 a (Reg; d. părul omului) Cărunt. 4 a (Pop; d. plante și animale) Provenit din încrucișări Si: corcit. 5 a (Pop; d. gustul vinului, al fructelor etc.) Dulce-acrișor. 6 a (Pop) Mijlociu (1). 7 a (Nob) Strâmt. 8 a (Pop) Nici bun, nici rău Si: potrivit.10 a, av (Pop; d. un sistem de năvădire) (Care este) realizat prin alternarea succesivă a două ițe cu o iță. 11-12 a, av (Pop; d. pânză) (Executată) printr-o năvădire mistreață (9). 13-14 a, av (Pop; pex) (Care are țesătură realizată) nu prea des. 15 a (Nob) Rar. 16-17 sfa, a (Pop; îs) Săptămâni mistrețe sau săptămână ~eață (Săptămâni sau săptămână) de dinaintea Postului mare în care, potrivit religiei creștine, este voie să se mănânce carne, exceptând miercurea și vinerea. 18 a (Pop, d. fructe) De pădure Si: pădureț, sălbatic. 19-20 sm, a (Șîs) Porc ~ Animal sălbatic cu corpul masiv, cu greabănul înalt, capul mare terminat cu bot alungit, cu caninii lungi, puternici și cu părul aspru și gros, de culoare sură-neagră Si: porc sălbatic (Sus scrofa). 21 sf Femelă a mistrețului (19). 22 a Sprinten.

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius.

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -ețe, adj. 1. De pădure, pădureț, sălbatic; (despre fructe) acrișor. Paserile să te-nvețe Care sînt poamele dulce, care sînt cele mistrețe. CONACHI, P. 298. ◊ Porc mistreț (și substantivat) = porc sălbatic. Acolo scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii., pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 259. Văzură un porc mistreț mare, fugind. ISPIRESCU, L. 140. 2. (Regional) Care rezultă dintr-un amestec (de rase, de calități, de feluri diferite), amestecat; p. ext. care e de valoare mijlocie; nici prea rău, nici prea bun. Ghiță. știi, nici prea-prea, nici foarte-foarte. ca vinul cel mistreț. ALECSANDRI, I. 791. – Variantă: (regional) nistréț, -eáță (ȘEZ. V 68) adj.

MISTRÉȚ¹ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrișor. 2) rar Care provine de pe urma unei încrucișări a două specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rău. /<lat. mixticius

MISTRÉȚ² ~i m. Porc sălbatic. /<lat. mixticius

mistreț a. 1. sălbatic: porc mistreț; 2. pădureț: mere mistrețe; 3. mediocru: vin mistreț. [Cf. albanez MISTREȚ, pitic]. ║ m. porc sălbatic.

mistréț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (din *misteț, lat. mixtĭcius, d. mixtus, mixt; alb. mistréts, pitic. V. amestec, mixt). Amestecat (în privința calitățiĭ, mijlociŭ, potrivit): nisip mistreț, timp mistreț (nicĭ prea ploĭos, nicĭ prea uscat). Sălbatic: porc mistreț, mere mistrețe (pădurețe). Acru: vin mistreț. (În VR. 1920, 1, 25, Pătrășcanu: măru mălăĭeț are gust mistreț, măru cel domnesc e împărătesc). S. m. Porc sălbatic. V. mestricĭon.

mistrete a vz mistreț

NISTRÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. mistreț.

mistréț¹ (corcit, pădureț) (pop.) adj. m., pl. mistréți; f. mistreáță, pl. mistréțe

mistréț² (despre porcii sălbatici) adj. m., s. m., pl. mistréți

mistréț adj. m., s. m., pl. mistréți; f. sg. mistreáță, pl. mistréțe

MISTRÉȚ adj. v. amestecat, corcit, diferit, eterogen, felurit, împestrițat, încrucișat, pădureț, pestriț, sălbatic, variat.

MISTRÉȚ s. v. porc mistreț.

mistreț adj. v. AMESTECAT. CORCIT. DIFERIT. ETEROGEN. FELURIT. ÎMPESTRIȚAT. ÎNCRUCIȘAT. PĂDUREȚ. PESTRIȚ. SĂLBATIC. VARIAT.

MISTREȚ s. (ZOOL.; Sus scrofa) porc mistreț, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan.

SĂPTĂMÂNA MISTREÁȚĂ s. v. cârneleagă, harți.

săptămîna mistreață s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

mistréț (mistreáță), adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat. mĭxtῑcius (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea, Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (măr mistreț, măr pădureț: porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul r, cf. abruz. ammistricari față de rom. amesteca. Ipoteza unui lat. *mixturicius (Pușcariu, Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din alb. mistrec „pitic” (Șeineanu, Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră, alb. trebuie să provină din rom. (Capidan, Dacor., VII, 154). – Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid); mistrițat, adj. (Olt., hibrid; amestecat).

MISTRÉȚ (lat. mixticius) adj. 1. Porc mistreț (și subst. m.) = mamifer artiodactil de c. 1,5 m lungime, 1 m înălțime, și 200 kg greutate, cu capul mare, caninii lungi și tăioși, păr aspru, de culoare sură-neagră (Sus scrofa). Trăiește în păduri. Este strămoșul porcului domestic. Son. porc sălbatic. 2. (Pop.) Care rezultă dintr-un amestec de rase, corcit; amestecat, pestriț.