HIBRÍD A hibrizi de adj. 1. (Despre plante shi animale) Provenit din incrucisharea naturala sau artificiala sexuata sau vegetativa a doi indivizi de specii soiuri rase diferite; corcit. ◊ (Substantivat in expr.) Hibrid de vitza de vie = vitza provenita din hibridarea sexuata a unor soiuri nobile cu soiuri salbatice cultivata mai ales de agricultorii inapoiatzi shi dind productzii de slaba calitate. Bine e sa punem shi viile la colectiv sa le sadim cu vitza aleasa nu cu hibrizi deai noshtri. DUMITRIU N. I. 87. 2. (Despre idei fapte) Alcatuit din elemente nepotrivite disparate; lipsit de armonie. Goana dupa efecte hibride false virtuozitatzi de versificatzie. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 4/1. Celebrule intre estetzi Declari k eu subscrisul Mirea Sint pur shi simplu contopirea Hibrida intre doi poetzi. ANGHELIOSIF C. M. I 97.

HIBRÍD A adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din incrucisharea a doi indivizi cu ereditate diferita; metis. 2. (Despre idei fapte etc.) Format din elemente luate la intamplare; disparat. [Var. ibrid a adj. / < fr. hybride cf. lat. hybrida].

HIBRÍD A I. adj. s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard metis. II. adj. 1. care apartzine la doua categorii tehnologii clase diferite. 2. din elemente eterogene disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau incrucishare din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor constructzii diferite. (< fr. hybride lat. hybrida)

HIBRÍD¹ ~da (~zi ~de) 1) biol. Care provine din hibridizare; obtzinut prin hibridizare. Puietzi ~zi. 2) fig. (despre conceptzii idei fapte etc.) Care este alcatuit din elemente disparate nelegate organic. [Sil. hibrid] /<fr. hybride

HIBRÍD² ~zi m. Organism provenit din incrucisharea a doua specii diferite; corcitura. /<fr. hybride

*híbrid V. ibrid.

*íbrid shi hí a adj. (lat. hibrida corcitura. Cp. cu shubred). Animal orĭ planta corcita (rezultat din doŭa speciĭ diferite k catiru). Fig. Prost urit: constructziune ibrida. Gram. Compus din radacinĭ orĭ cuvinte luate din doŭa limbĭ k bĭurocratzie socĭologie. Fals íd (dupa fr.).

hibríd (hibrid) adj. m. s. m. pl. hibrízi; adj. f. hibrída pl. hibríde

hibríd s. m. adj. m. (sil. brid) pl. hibrízi; f. sg. hibrída pl. hibríde

hibrid.

HIBRÍD adj. s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitura.

HIBRID adj. s. (BIOL.) 1. adj. (pop.) corcit. (Rasa de animale ~.) 2. s. (pop.) corcitura. (In urma incrucisharii a doua animale de rase deosebite a ieshit un ~.)

HIBRÍD A adj. (< fr. hybride cf. lat. hybrida): in sintagma forma hibrida (v.).