17 definitzii pentru mirui (unge, lovi)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MIRUÍ1 miruiesc vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioshii creshtini cu mir2 (pe frunte). 2. A consfintzi in functzie un domnitor un cleric etc. prin ungerea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi intro functzie (importanta). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omori. [Prez. ind. shi: mírui] Din sl. mirovati.

mirui1 [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 54v/9 / V: (nob; cscj) ~ia / Pzi: ~esc (reg) mirui / E: slv мировати] 1 vt A unge cu mir1 (1). 2 (Rel) A unge pe frunte cu mir1 (2). 3 (C. i. domnitori clerici etc.) A consfintzi in functzie ungand fruntea cu mir1 (2). 45 vtrp (Pex) A imputernici pe cineva. 6 vt (Fig fam) A lovi pe cineva in frunte sau la cap pentru al ucide. 7 vt (Fig fam) A omori.

MIRUÍ1 miruiesc vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioshi cu mir2 (pe frunte). 2. A consfintzi in functzie un domnitor un cleric etc. ungandui fruntea cu mir2. ♦ P. gener. (Fam.) A numi intro functzie (importanta). 3. Fig. (Fam.) A lovi pe cineva la cap; p. ext. a omori. [Prez. ind. shi: mírui] Din sl. mirovati.

MIRUÍ1 miruiesc vb. IV. Tranz. 1. A unge pe credincioshi cu mir1 (de obicei pe frunte). Popa Tonea a inceput sa miruiasca pe credincioshi. GALACTION O. I 174. Creshtini miruiau SHi blagosloveau. BIBICESCU P. P. 243. In cel [riu] de vin lom boteza. Cu mirul lom mirui. Cu vestmint lom premeni. TEODORESCU P. P. 27. ◊ Refl. pas. [Caragea] sa dus de sa miruit in biserica CurteaVeche dupa obicei. GHICA S. 28. 2. Fig. A lovi pe cineva in cap. Mai intii sa stingem datoriile fratzilor shi sai miruim pe ciocoi. DUMITRIU B. F. 111. Mi se pare k lea miruit cineva feciorul cu parul. CAMILAR N. II 418. Prez. ind. shi: mirui (EMINESCU O. IV 48).

A MIRUÍ ~iésc tranz. 1) rel. (credincioshi) A unge cu mir pe frunte. 2) (clerici domnitori) A supune ritualului de consfintzire in functzie. 3) fig. fam. A lovi puternic drept in frunte. /<sl. mirovati

miruì v. 1. a unge cu sfantul mir: Caragea s’a miruit in biserica Curtea Veche GHICA; 2. fam. a lovi drept in frunte: l’a miruit cu ghioaga POP. [V. mir uleiu sfintzit].

1) miruĭésc v. tr. (d. mir 1 orĭ vsl. mirovati rus. átĭ). Ung cu mir. Fig. Iron. Lovesc in frunte (unde preutu te unge cu mir): la miruit cu ghĭoaga.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

miruí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. miruiésc imperf. 3 sg. miruiá; conj. prez. 3 sa miruiásca

miruí (a unge cu mir a cashtiga) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. miruiésc imperf. 3 sg. miruiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. miruiásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MIRUÍ vb. a unge (inv.) a pomazui. (La ~ domn mitropolit.)

MIRUI vb. a unge (inv.) a pomazui. (La ~ domn mitropolit.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

miruí1 miruiesc vb. tranz. 1. (bis.) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (fig.) A lovi pe cineva in frunte (sau in cap). 3. A omori. Din sl. mirovati (Scriban DEX MDA).

miruí1 esc. vb. tranz. 1. (rel.) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (fig.) A lovi pe cineva in frunte (sau in cap). 3. A omori. Din sl. mirovati.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mirui miruiesc v. t. 1. a numi intro functzie importanta 2. a lovi (pe cineva) in cap

Intrare: mirui (unge, lovi)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mirui
  • miruire
  • miruit
  • miruitu‑
  • miruind
  • miruindu‑
singular plural
  • miruieshte
  • miruitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • miruiesc
(sa)
  • miruiesc
  • miruiam
  • miruii
  • miruisem
a II-a (tu)
  • miruieshti
(sa)
  • miruieshti
  • miruiai
  • miruishi
  • miruiseshi
a III-a (el, ea)
  • miruieshte
(sa)
  • miruiasca
  • miruia
  • mirui
  • miruise
plural I (noi)
  • miruim
(sa)
  • miruim
  • miruiam
  • miruiram
  • miruiseram
  • miruisem
a II-a (voi)
  • miruitzi
(sa)
  • miruitzi
  • miruiatzi
  • miruiratzi
  • miruiseratzi
  • miruisetzi
a III-a (ei, ele)
  • miruiesc
(sa)
  • miruiasca
  • miruiau
  • miruira
  • miruisera
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mirui
  • miruire
  • miruit
  • miruitu‑
  • miruind
  • miruindu‑
singular plural
  • miruie
  • miruitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • mirui
(sa)
  • mirui
  • miruiam
  • miruii
  • miruisem
a II-a (tu)
  • mirui
(sa)
  • mirui
  • miruiai
  • miruishi
  • miruiseshi
a III-a (el, ea)
  • miruie
(sa)
  • miruie
  • miruia
  • mirui
  • miruise
plural I (noi)
  • miruim
(sa)
  • miruim
  • miruiam
  • miruiram
  • miruiseram
  • miruisem
a II-a (voi)
  • miruitzi
(sa)
  • miruitzi
  • miruiatzi
  • miruiratzi
  • miruiseratzi
  • miruisetzi
a III-a (ei, ele)
  • miruie
(sa)
  • miruie
  • miruiau
  • miruira
  • miruisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mirui, miruiescverb

  • 1. A unge pe credincioshii creshtini cu mir (pe frunte). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Popa Tonea a inceput sa miruiasca pe credincioshi. GALACTION O. I 174. DLRLC
    • format_quote Creshtini miruiau SHi blagosloveau. BIBICESCU P. P. 243. DLRLC
    • format_quote In cel [rau] de vin lom boteza. Cu mirul lom mirui. Cu vestmint lom premeni. TEODORESCU P. P. 27. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv [Caragea] sa dus de sa miruit in biserica CurteaVeche dupa obicei. GHICA S. 28. DLRLC
  • 2. A consfintzi in functzie un domnitor un cleric etc. prin ungerea cu mir. DEX '09
  • 3. figurat familiar A lovi pe cineva la cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai intii sa stingem datoriile fratzilor shi sai miruim pe ciocoi. DUMITRIU B. F. 111. DLRLC
    • format_quote Mi se pare k lea miruit cineva feciorul cu parul. CAMILAR N. II 418. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.