5 definiții pentru minunea

Explicative DEX

minunea sf [At: MARIAN, O. I, 435 / Pl: ~ele / E: minune + -ea] 1-2 (Reg; șhp) Minune (2) (mică) Si: (rar) minunică (1-2), (reg) minuniță (1-2). 3 (Reg) Pasăre mai mică decât un porumbel, cu penele pestrițe, care trăiește în munți și care iese numai noaptea Si: (reg) minuniță, cucuvea (Aegolius funereus). 4 (Om; Trs) Privighetoare (Luscinia megarhynchos).

MINUNEÁ, minunele, s. f. (Regional) Privighetoare. Pe-o creangă de richițea Este-un pui de minunea. MARIAN, O. I 435.

MINUNEÁ, minunele, s. f. (Reg.) Privighetoare. – Din minune + suf. -ea.

Relaționale

MINUNEÁ s. (ORNIT.; Aegolius funereus) (reg.) cucuvea, minuniță.

MINUNEA s. (ORNIT.; Aegolius funereus) (reg.) cucuvea, minuniță.

Intrare: minunea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minunea
  • minuneaua
plural
  • minunele
  • minunelele
genitiv-dativ singular
  • minunele
  • minunelei
plural
  • minunele
  • minunelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minunea, minunelesubstantiv feminin

etimologie:
  • minune + sufix -ea. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.